Un simplu test din salivă ar putea schimba radical modul în care este diagnosticată insuficienţa cardiacă, o afecţiune de care suferă milioane de oameni de pe întreg mapamondul.
Recenta pandemie de Covid-19 a stimulat interesul pentru metode de diagnostic neinvazive, uşor accesibile şi rapide. Saliva s-a dovedit un mediu biologic valoros pentru depistarea bolilor sistemice, deoarece reflectă fidel modificările din organism. De aici au pornit oamenii de știință și au descoperit că inclusiv insuficiența cardiacă poate fi detectată astfel, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
O echipă de cercetători australieni a dezvoltat un biosenzor capabil să reacționeze rapid la un biomarker specific al insuficienţei cardiace, oferind o metodă rapidă, neinvazivă şi accesibilă pentru identificarea bolii.
Potrivit specialiştilor de la Centrul de Excelenţă în Biologie Sintetică al Universităţii Tehnologice Queensland (QUT), simptomele timpurii ale insuficienţei cardiace sunt adesea vagi, iar pacienţii ajung frecvent la tratament în stadii avansate.
În prezent, diagnosticul acestei boli se bazează pe analize de sânge, examinări clinice şi investigaţii imagistice costisitoare, care pot întârzia identificarea timpurie a afecţiunii.
Biomarkerul S100A7, utilizat în acest test, are de obicei niveluri scăzute la persoanele sănătoase, în timp ce pacienţii cu insuficienţă cardiacă prezintă concentraţii de aproximativ două ori mai mari. Testul poate identifica cu precizie această diferenţă, scrie The Atlas.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Într-un studiu efectuat pe 31 de pacienţi cu insuficienţă cardiacă, noul biosenzor a obţinut rezultate comparative cu testele medicale standard în 81% din cazuri, şi a fost mai eficient în excluderea cazurilor fără boală (82% precizie, comparativ cu 52% pentru testele standard).
Deşi studiul a fost de dimensiuni reduse şi sunt necesare cercetări suplimentare înainte de aplicarea clinică, rezultatele sunt promiţătoare. Cercetătorii cred că aceeaşi tehnologie poate fi adaptată şi pentru alte boli.
