Din cauza sprijinului financiar și militar constant pe care Europa îl acordă Kievului, Rusia se confruntă cu pierderi pe care nu le-a mai înregistrat de la Al Doilea Război Mondial. Între timp, SUA renunță la angajamentul transatlantic istoric. Numai vești proaste pentru Putin.
Schimbarea e în curs de desfășurare pentru Europa și zgâlțâie puternic ușile pe Pennsylvania Avenue din Washington și la Downing Street din Londra.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Din diverse motive, Donald Trump și Keir Starmer au probleme politice profunde. Nu-i pentru prima dată când un președinte american a fost umilit de acțiunile sale în Iran. Donald Trump ar fi putut să asculte povețele lui Jimmy Carter despre incursiunea sa militară sortită eșecului de a salva ostaticii americani din Teheran în 1980. Optimismul american într-o acțiune militară contra Iranului nu este nimic nou, deşi e eronat.
Între timp, în Marea Britanie, mandatul de premier al lui Starmer a luat sfârșit, iar Andy Burnham se pregătește să se instaleze la Downing Street 10.
O asemenea situație ar trebui să provoace satisfacție la Moscova, dar printre emoții ce or fi resimțite acum în capitala Rusiei, bucuria nu se numără printre ele. Un nor cenușiu a persistat recent asupra Moscovei după un atac cu drone din Ucraina. Liderul rus pare incompetent, ostatic al situației pe care el însuși a declanșat-o, scrie jurnalistul irlandez Tom Clifford, într-o analiză publicată de Kiev Post.
În schimb, președintele Volodimir Zelenski ar putea avea un plus de elan. Ucraina, cu drone și rachete interne sofisticate, a blocat invazia rusă.
China urmărește cum se afundă Rusia
Rusia înregistrează acum aproximativ 30.000 de victime pe lună. Un nivel de aproximativ 1.000 de victime pe zi nu va fi acceptabil mult timp, nici măcar într-o țară în care știrile despre război sunt puternic cenzurate. Atacurile cu drone lansate din interiorul Ucrainei au pătruns adânc în Rusia.
S-a atins o piatră de hotar importantă. „Operațiunea militară specială” a lui Putin din 2022, care trebuia să aducă o victorie rapidă, a durat mai mult decât Primul Război Mondial. Vărsarea de sânge care a început în august 1914 trebuia să se termine până la Crăciun. Nu trebuie să fii student la istorie ca să-ți dai seama că a durat mult mai mult și a dus la răsturnarea unui lider rus, scrie Clifford.
La Beijing, liderii chinezi urmăresc îngroziți ce se întâmplă. Putin, un aliat cheie, a ajuns într-o mlaștină, iar acum planurile chinezilor de a ataca Taiwanul sunt reformulate în lumina eșecurilor invaziei poticnite a Rusiei.
Jurnalistul evidențiază rolul geografiei. Ucraina și Rusia au o graniță terestră, ușor de încălcat. Taiwanul se află la aproximativ 100 de kilometri de coasta Chinei. Debarcarea trupelor chineze pe insulă va implica fie parașutare, fie debarcări de coastă. Ambele ar veni cu pierderi uriașe, deoarece Taiwanul ar deveni o „Ucraină” și ar desfășura drone pentru a sparge o forță de invazie. Dacă Ucraina ar capitula, China s-ar putea simți încurajată. Așa cum stau lucrurile, planurile militare au trebuit să fie reformulate la Beijing.
Cu Putin nu știi niciodată, dar și el rămâne fără cărți în mână
Dar orice sentiment de optimism la Kiev trebuie temperat. Putin se confruntă cu o înfrângere strategică și personală. El a respins oferta lui Zelenski de discuții de pace cu o aroganță care nu este justificată de situația de pe teren.
Nu este exclus ca Putin să decidă să lărgească aria conflictului. În poker, asta se numește dublare: cu o mână slabă, el ridică miza. E un mod de a ieși din încurcătură printr-un bluf.
Până la urmă, Putin a amenințat că va folosi arme nucleare împotriva Occidentului. Ar putea încerca să unească poporul rus în spatele său provocând un răspuns militar NATO. Apoi, și-ar repeta mantra discreditată, conform căreia NATO plănuise de la bun început să atace Rusia și că numai el e capabil să protejeze Patria.
Într-un mod simitar, acest lucru se petrece deja sub ochii noștri. Șefii serviciilor de securitate, informații și ai armatelor din Europa discută deschis despre actele de sabotaj tot mai numeroase dirijate de Moscova, pe măsură ce luptele se intensifică în Ucraina. Rusia îmbrățișează deja o beligeranță agresivă.
Spațiul aerian NATO este constant încălcat de drone și avioane de vânătoare rusești. Interferențele GPS, care perturbă aviația civilă și navigația maritimă, sunt o caracteristică a comportamentului nesăbuit al Rusiei.
Rețeaua feroviară a Poloniei, o componentă crucială a lanțului de aprovizionare către Ucraina, a fost sabotată. Conductele submarine și cablurile de internet din Marea Baltică au fost tăiate. Frontiera terestră a Norvegiei cu Rusia, Marea Nordului și Atlanticul de Nord sunt testate de activități militare rusești.
Datoria Europei față de Ucraina
Cuvintele premierului britanic demisionar, Keir Starmer, nu ar trebui ignorate. Serviciile de informații occidentale, a spus el, avertizează că Rusia ar putea ataca o țară NATO înainte de următoarea Cupă Mondială din 2030.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
În acest context, Uniunea Europeană tocmai a deschis discuțiile oficiale de aderare cu Ucraina. Acest lucru vine în contextul în care Washingtonul renunță în mod deschis la angajamentul său față de apărarea Europei.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a lansat o evaluare de șase luni a prezenței forțelor americane în Europa. El a spus că unii aliați au „profitat”.
Acest sentiment meschin arată cât de mare este datoria pe care o are Europa față de Ucraina. Succesul Kievului în fața Rusiei, deși cu costuri uriașe, a demonstrat că Europa nu depinde de Washington pentru supraviețuirea sa, conchide Clifford.
