Conflictul dintre Chișinău și Tiraspol a început înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice, fiind alimentat de regimul de la Kremlin din acele vremuri. Industria de fier a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești era amplasată preponderent în stânga Nistrului.
Separatiștii susțineau că industria concentrată în acea zonă ar elimina necesitatea sprijinului financiar pentru Chișinău, alimentând astfel separarea, a declarat deputatul și istoricul Virgiliu Pâslariuc, într-o ediție specială la Moldova 1, dedicată războiului de la Nistru, potrivit radiomoldova.md.
Virgiliu Pâslariuc a menționat că, încă din 1989, documentele indică sprijinul structurilor de securitate sovietice pentru mișcările de rezistență, demonstrând că declanșarea conflictului transnistrean nu a fost o simplă reacție, ci o mișcare bine planificată, cu un context geopolitic și militar deja existent.
„Acolo s-a creat o bază socială pentru cazul unor eventuale mișcări. Nomenclatura, noi știm că acolo erau lăsați la vatră ofițeri ai Armatei Sovietice, ei aveau acest drept. Deci acolo s-a creat cumva și din punct de vedere social, și cultural, și econom aceste premise ale rupturii. Și, de fapt, la primele încercări în care autoritățile de la Chișinău încercau să-și arate niște tendințe mai autonomiste, imediat a venit semnalul. Deci, lucrurile acestea nu au fost declarative. Repet, ele erau pregătite din timp”, a spus deputatul și istoricul Virgiliu Pâslariuc.
Citește și: Femeile din Moldova sunt plătite cu mult mai puţin decât colegii lor bărbaţi
Primele lupte între forțele controlate de autoritățile de la Chișinău și trupele separatiste s-au produs la 13 decembrie 1991, când are loc un atac al gardiștilor transnistreni lângă podul de la Dubăsari. Luptele au durat până în vara anului 1992.
Războiul s-a încheiat oficial pe 21 iulie 1992, atunci când președinții Rusiei, Boris Elțîn și al Republicii Moldova, Mircea Snegur, au semnat la Moscova Acordul de încetare a focului.
