O ciupercă care înflorește acolo unde alte forme de viață nu pot supraviețui
Ciuperca, bogată în pigment de melanină, a fost descoperită la sfârșitul anilor ’90 în timpul unui studiu realizat în Zona de Excludere de la Cernobîl.
Cercetătorii au documentat 37 de specii de fungi în adăpostul reactorului, C. sphaerospermum dominând probele în ciuda nivelurilor extrem de ridicate de contaminare.
Experimentele de laborator au arătat ulterior că radiațiile ionizante (care în mod normal deteriorează sau distrug țesuturile vii) au stimulat creșterea ciupercii în loc să o inhibe.
Radiosinteza rămâne o teorie, dar indiciile se acumulează
Un studiu din 2008 a propus că ciuperca ar putea realiza „radiosinteză”, un proces analog fotosintezei, în care melanina transformă radiația în energie biochimică utilizabilă.
Deși experimentele arată că radiația modifică comportamentul melaninei și îi oferă un rol protector, oamenii de știință nu au demonstrat încă un mecanism real de captare a energiei sau un proces de fixare a carbonului.
Posibile aplicații pentru explorarea spațială
Interesul a crescut și mai mult în 2022, când mostre au fost trimise pe Stația Spațială Internațională.
Acolo, ciupercile melanizate au blocat mai multă radiație cosmică decât probele de control, sugerând utilizarea lor ca scut biologic pentru misiuni spațiale.
Totuși, mecanismul exact al rezistenței ciupercii rămâne necunoscut, lăsând deschisă întrebarea dacă este vorba de o adaptare reală sau doar un răspuns sofisticat la stres.
