Ultima ţară care a aderat la UE în 2013, Croaţia preia preşedinţia rotativă a Uniunii Europene în această miercuri, 1 ianuarie, pentru şase luni. Guvernul croat speră în special să integreze ţara cât mai repede în spaţiul Schengen, vital pentru industria sa turistică, şi în zona euro. Dar pentru mulţi dintre croaţi, beneficiile aderării se lasă încă aşteptate, comentează publicaţia Ouest-France, scrie agerpres.
Croaţia preia preşedinţia rotativă a UE între două tururi ale alegerilor prezidenţiale, care urmează să decidă la 5 ianuarie între conservatoarea aflată la sfârşit de mandat Kolinda Grabar -Kitarovic şi fostul premier social-democrat Zoran Milanovic. La şase ani după aderarea ţării lor la UE, croaţii fac un bilanţ contrastant, considerând că au beneficiat prea puţin de pe urma acestui proces, potrivit comentariului citat.
Citește și : Trump: Voi semna marele nostru acord comercial Faza 1 cu China la 15 ianuarie
Autorităţile şi-ar dori o aprofundare a integrării. Zagrebul se ambiţionează să înlocuiască kuna cu euro şi să integreze ţara în spaţiul Schengen al liberei circulaţii, cu speranţa de a continua expansiunea sectorului său turistic.
Comisia Europeană a apreciat în 22 octombrie că Croaţia îndeplineşte condiţiile necesare pentru a intra în Schengen. Pentru aceasta, ţara are grijă să blocheze cu stricteţe la frontierele sale refugiaţii vin din Sud, cu riscul de a-şi atrage critici din partea Consiliului Europei şi a numeroase organizaţii neguvernamentale de apărare a drepturilor omului, care acuză poliţia croată de acte de tortură.
Aderarea la UE în 2013 a încununat eforturi de peste un deceniu de a aduce la “acelaşi nivel” o ţară devastată parţial de războiul de independenţă (1991-1995). Dar această aderare a sosit în cel mai nepotrivit moment, în timp ce UE se afla în plină criză instituţională, iar Croaţia suferea încă consecinţele crizei economice din 2008. Bulgarii şi românii, care au aderat în 2007, aşteptau mult de la UE. Croaţii, care nu aşteptau mare lucru, “nu au fost decât puţin deziluzionaţi”, comentează ironic un jurnalist de la Zagreb.
În cinci ani, Croaţia a beneficiat de miliarde de euro din fondurile europene de solidaritate, de exemplu, pentru reţeaua sa de drumuri care serveşte în special turiştilor veniţi în timpul verii. De doi ani, creşterea economică a revenit, exporturile progresează şi şomajul a scăzut, însă în special din cauza plecărilor masive în străinătate.
Intrarea în UE a avut consecinţe dramatice pentru sectoare întregi de economie, precum construcţia navală, marea specialitate industrială a litoralului.
La 13 mai, ultimul mare şantier al ţării, cel de la Uljanik la Pula, în Istria, a dat faliment, după cele din Split, Kraljevica şi Rijeka. Oraşul a proclamat o zi de doliu: închiderea şantierului a provocat pierderea a 1000 de locuri de muncă directe şi mii de locuri pentru subcontractanţi. Timp de peste un an, Uljanik a făcut grevă şi populaţia din Istria şi-a unit eforturile pentru a încerca să salveze întreprinderea.
“Sfârşitul şantierului este sfârşitul unei tradiţii industriale de mai multe secole, datând încă de la şantierele Republicii Veneţia şi cele ale Austro-Ungariei. Magazinele şi micile întreprinderi s-au închis. Turismul nu este decât o iluzie”, susţinea la vremea respectivă preşedintele Comitetului de grevă, Boris Cerovac. Muncitorii croaţi înţeleg greu regulile europene ale “concurenţei libere şi nefalsificate” care interzic statului croat să subvenţioneze industria navală, în timp ce Ministerul italian al Economiei rămâne acţionar principal al şantierelor vecine de la Fincantieri…
Citește și : Trump îndeamnă Irakul să protejeze ambasada americană la Bagdad
Vara trecută, guvernul foarte eurofilului premier Andrej Plenkovic a cerut aderarea la Mecanismul de schimb european, primul pas în procesul de intrare în zona euro. Potrivit guvernului, Croaţia ar răspunde exigenţelor criteriilor de convergenţă. Dar mulţi economişti se tem că adoptarea monedei comune ar putea avea efecte destructurante. Într-o ţară în care preţurile sunt foarte ridicate, unde salariul mediu (aproximativ 700 de euro) rămâne net inferior mediei europene, mii de croaţi aleg în fiecare an să se expatrieze.
