Lacul Turkana din Kenya, cel mai mare lac din lume aflat într-o zonă deşertică şi care este considerat unul dintre “leagănele omenirii”, a fost plasat joi de UNESCO pe lista patrimoniului în pericol, întrucât este ameninţat de un baraj hidroelectric şi de proiecte de irigaţii demarate de autorităţile din Etiopia, informează AFP, potrivit agerpres.
O rezoluţie în acest sens a fost adoptată de Comitetul patrimoniului mondial în cadrul unei sesiuni organizate la Manama, capitala statului Bahrain, în pofida opoziţiei Etiopiei, criticată pentru proiectele pe care le dezvoltă de-a lungul fluviului Omo, principalul afluent al lacului Turkana.
Citește și : Sute de refugiaţi sirieni părăsesc Libanul pentru a reveni în ţara lor (UNHCR)
“Comitetul patrimoniului mondial (…) a decis astăzi să înscrie situl Parcurilor naţionale ale Lacului Turkana pe lista patrimoniului mondial în pericol”, a precizat UNESCO într-un comunicat.
Supranumit “Marea de Jad” datorită culorii sale spectaculoase, lacul Turkana se întinde de la nord la sud pe o distanţă de 249 de kilometri în valea Marelui Rift african şi are o lăţime maximală de 44 de kilometri.
Teritoriul inclus în patrimoniul mondial UNESCO din 1997 acoperă trei parcuri naţionale amenajate în perimetrul acestui lac – insulele Central Island (500 de hectare) şi South Island (3.900 de hectare) şi parcul Sibiloi (157.085 hectare), situat pe ţărmul nord-estic al lacului.
Regiunea este protejată pentru ecosistemul ei unic, dar şi pentru depozitele sale de fosile. Numeroase fosile de hominizi (Australopitec, Homo habilis, Homo erectus şi Homo sapiens) şi de animale au fost descoperite în parcul Sibiloi.
Totuşi, lacul şi ecosistemul lui sunt ameninţate, în principal de barajul hidroelectric Gibe III, cel mai înalt din Africa (243 de metri), inaugurat la sfârşitul anului 2016 pe fluviul Omo, şi de importante proiecte de irigaţii ce vizează culturi de trestie de zahăr şi de bumbac.
Citește și : Viktor Orban: Este timpul ca liderii UE ”să reconstruiască democraţia europeană”
Un raport de evaluare publicat pe site-ul UNESCO a criticat în special “o scădere generală rapidă a nivelului apei începând din ianuarie 2015, când a început umplerea barajului Gibe III” şi absenţa unor studii care să evidenţieze impactul generat de acele proiecte de irigaţii asupra debitului fluviului Omo.
Numeroşi observatori se tem de atunci că vor asista la “o repetare tristă” a catastrofei ecologice prin care a trecut Marea Aral, în mare parte secată în urma deturnării a două fluvii în beneficiul unor sisteme de irigaţii din Asia Centrală.
UNESCO a subliniat, de asemenea, că inundaţiile sezoniere, esenţiale pentru ciclul reproductiv al peştilor, au fost perturbate de acel baraj. Aproximativ 300.000 de persoane depind de pescuit în zona lacului Turkana.
Reprezentanţii Kenyei, care au susţinut rezoluţia UNESCO, au spus că speră la “o soluţie amiabilă pentru utilizarea resurselor hidrologice” din zona vizată.
“Kenya a solicitat sprijin internaţional în acest demers. Avem nevoie de asistenţă tehnică şi financiară pentru a asigura conservarea sitului”, a declarat Mzalendo Kibunjia, directorul Muzeelor naţionale din Kenya.
