În timp ce rețelele de socializare și noile media sunt adesea asociate cu dezinformarea și propaganda străină, în țări precum Serbia și Ungaria, actorii media convenționali sunt cei care se angajează în astfel de abuzuri.
Afirmația aparține Sabinei Mihelj și lui Vaclav Stetka, experți specializați în regiune, și a fost făcută în cadrul unui articol de opinie publicat în „Le Monde” (Franța)
Citește și: UE a aprobat al 18-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei: „Unul dintre cele mai dure de până acum”
Pe măsură ce democrația se destramă și autoritarismul câștigă teren în întreaga lume, mass-media digitală este acuzată din ce în ce mai mult că este forța motrice din spatele acestor evoluții dezastruoase. Știm rolul lor de purtător de cuvânt al politicilor iliberale și al dreptei radicale. Știm că sunt ușor manipulate de puterile străine. Acoperirea media a mai multor alegeri recente, de la Franța la Statele Unite și România, a demonstrat importanța platformelor video, a influencerilor și a podcasterilor în mobilizarea alegătorilor, dar și în forța de interferență a Rusiei.
Acestea fiind spuse, dacă luăm în considerare campaniile electorale din țările în care piața informațională rămâne relativ pluralistă și examinăm mediul informațional politic mai larg care modelează opiniile cetățenilor, observăm că adesea mass-media tradițională și actorii interni – și nu rețelele sociale și puterile străine ostile – își asumă rolul central în răspândirea informațiilor false și promovarea ideilor iliberale.
Cercetarea noastră privind ascensiunea iliberalismului în Europa de Est evidențiază numeroase exemple care indică în această direcție. De asemenea, arată că, în țările în care majoritatea pieței media tradiționale a ajuns sub controlul actorilor politici iliberali sau al aliaților acestora din lumea afacerilor, rețelele sociale pot deveni arme de rezistență împotriva forțelor iliberale.
Principalele canale de propagandă
În Europa de Est, rolul mass-media tradiționale în viața politică este în prezent cel mai izbitor în Ungaria și Serbia iliberale. În Ungaria, partidul Fidesz al prim-ministrului Viktor Orban a colonizat marea majoritate a pieței media și a transformat mass-media tradițională în canale majore de propagandă guvernamentală, începând cu postul public de televiziune MTVA.
În Serbia, principalele instituții media care susțin regimul președintelui Aleksandar Vucic sunt posturi de televiziune comerciale, precum Pink TV, Happy TV, TV Prva și TV B92, precum și tabloide naționale importante precum Informer, Alo!, Kurir și Srpski telegraf, toate deținute de companii sârbe apropiate elitelor aflate la putere. Într-un astfel de context, când elitele iliberale aflate la putere controlează majoritatea instituțiilor media importante, mass-media digitală poate deveni un instrument vital pentru opoziția liberală. Acest lucru este evident în Ungaria și Serbia, unde, conform cercetărilor noastre, persoanele care utilizează rețelele de socializare pentru a-și exprima opiniile politice sunt, în general, susținătoare ale democrației și valorilor liberale. Nu este surprinzător faptul că, în ambele țări, mass-media digitală au devenit instrumente cheie pentru mobilizarea societății civile.
În Ungaria, de exemplu, mai mulți influenceri au amplificat o mișcare masivă de protest declanșată de un scandal de pedofilie, ducând la demisia președintelui Katalin Novak în februarie 2024. Mai recent, rețelele de socializare au jucat un rol major în ascensiunea meteorică a noului partid de opoziție Tisza, condus de Péter Magyar.
Risc de represiune
Acest fost membru al partidului Fidesz a câștigat teren printr-un interviu pe care l-a acordat [în martie 2024] canalului independent de YouTube Partizan – acum printre cele mai utilizate zece surse de știri online din Ungaria – și a acumulat un număr mare de urmăritori pe rețelele de socializare. Astăzi, el se impune ca un rival serios al lui Viktor Orban în alegerile din 2026.
În Serbia, mass-media digitală joacă un rol central în actuala mișcare de protest răspândită împotriva președintelui Vučić și a Partidului Progresist Sârb. Declanșată de prăbușirea acoperișului gării Novi Sad din noiembrie 2024, soldată cu 16 morți, și condusă de studenți, mișcarea s-a răspândit în toată țara, câștigând un sprijin public larg. Și în timp ce majoritatea mijloacelor de informare tradiționale încearcă să minimalizeze protestele și responsabilitatea elitelor conducătoare, rețelele de socializare se impun ca surse esențiale de informații independente, precum și ca voci pentru mișcarea studențească și instrumente practice de organizare și mobilizare. Studenții implicați în proteste au deschis canale pe toate platformele majore și au format comunități mari pe Viber, o aplicație de mesagerie instantanee populară în țară, pentru a disemina informații.
Citește și: Maia Sandu: „Datorăm pacea noastră Ucrainei. Vrem să aderăm împreună la Uniunea Europeană”
Aceste exemple contestă narațiunea negativă (și chiar alarmistă) din jurul rolului pe care îl joacă rețelele de socializare în viața politică. Cu toate acestea, este imposibil de prezis cum va evolua acest rol în ecosistemele media iliberale. Pe măsură ce liderii încearcă să își extindă controlul asupra populației, este posibil ca aceștia să decidă să ia măsuri drastice împotriva platformelor digitale, în încercarea de a reduce la tăcere vocile opoziției.
Se pune acum întrebarea: vor putea instrumentele de reglementare, cum ar fi Legea privind serviciile digitale a Uniunii Europene, care este concepută pentru a împiedica utilizarea rețelelor de socializare pentru a submina democrația, să oprească acest val iliberal?
