Ministrul britanic de externe Liz Truss şi-a exprimat joi hotărârea de a face rapid “progrese semnificative” în negocierile cu UE pe tema aranjamentelor post-Brexit referitoare la Irlanda de Nord, în faţa presiunii crescânde din partea unioniştilor, informează AFP, potrivit agerpres.
Deşi Londra şi Bruxelles-ul şi-au intensificat discuţiile în acest dosar dificil, unioniştii, care văd în protocolul nord-irlandez o ameninţare la adresa apartenenţei Irlandei de Nord la Regatul Unit, cer o soluţie rapidă.
După o întâlnire joi, la Belfast, cu Liz Truss, care a preluat recent dosarul, premierul nord-irlandez Paul Givan (unionist, DUP) a cerut progrese iminente şi a stabilit ca termen limită 21 februarie, data următoarei reuniuni a comitetului UE – Marea Britanie pentru punerea în aplicare a acordului Brexit.
“Ceea ce vreau este un acord care să funcţioneze pentru toată lumea. Facem progrese. Avem discuţii constructive” cu UE, a asigurat Liz Truss.
“Vreau să facem progrese semnificative până în februarie”, a continuat şefa diplomaţiei britanice, subliniind importanţa asigurării “sprijinului din partea tuturor comunităţilor din Irlanda de Nord, inclusiv a comunităţii unioniste”.
Menit să prevină restabilirea unei graniţe fizice cu Irlanda vecină care ar risca să submineze pacea încheiată în 1998 într-o regiune cu un trecut sângeros, protocolul nord-irlandez menţine provincia britanică în piaţa unică europeană şi în uniunea vamală.
Deoarece prevede controale vamale şi fitosanitare pentru mărfurile provenind din Marea Britanie, acordul este responsabil pentru dificultăţile de aprovizionare.
Tonul calm al celor mai recente discuţii dintre europeni şi britanici dă speranţe pentru obţinerea unui rezultat. Însă pentru premierul Boris Johnson, slăbit chiar şi în propria sa tabără din cauza scandalului declanşat de petrecerea de sărbători organizată în Downing Street în timpul lockdown-ului, relaţiile cu UE sunt un subiect unificator. Miercuri, în parlament, prim-ministrul britanic a calificat modul în care UE pune în aplicare protocolul ca fiind “lipsit de sens şi sâcâitor”.
