În subsolul sordid al Spitalului de Copii Ohmadît din Kiev, mame cu copii se adăpostesc pe paturi improvizate şi pe pături aşezate de o parte şi de alta a unui culoar din beton, notează Reuters, potrivit agerpres.
Copiii mai mari prea bolnavi pentru a reveni acasă sau a fugi din capitală alături de familii ca urmare a invaziei ruse în Ucraina se adaptează la viaţa sub asediu, stând la distanţă de ferestre şi urmând tratamentul cu perfuzii pe culoare.
Citește și: Lavrov şi-a anulat deplasarea la sediul ONU din Geneva
Personalul, pacienţii şi familiile acestora sunt la fel de şocaţi după ce au fost prinşi în mijlocul unui conflict pe care puţini l-ar fi putut anticipa chiar şi în urmă cu câteva zile. Asemenea altora, obiectivul lor imediat este supravieţuirea.
”Sunt pacienţi care nu pot face tratament acasă, nu pot supravieţui fără medicaţie, fără tratament medical şi îngrijire medicală”, le-a declarat luni reporterilor chirurgul-şef Volodimir Zhovnir.
Cel mai mare spital de acest fel din ţară, Ohmadît primeşte în mod normal 600 de pacienţi, dar în prezent numărul acestora este de circa 200, a spus el în timpul unei vizite a reporterilor organizate de guvern la această clinică de stat din centrul Kievului.
Într-un salon de chirurgie, chirurgii şi asistentele au operat un băiat de 13 ani adus de o ambulanţă după ce a fost rănit în timpul unor schimburi de focuri.
Până în prezent, patru copii au avut nevoie de tratament în urma rănilor de şrapnel şi de glonţ – victime ale bombardamentelor din Kiev şi împrejurimi dintre Rusia şi forţele ucrainene. Unul dintre aceştia se află în stare gravă.
Printre mamele din spital este şi Marina, al cărei fiu în vârstă de nouă ani suferă de o formă de cancer de sânge care necesită tratament regulat.
Luni dimineaţă, sirenele care anunţă raidurile aeriene răsunau de-a lungul străzilor largi şi pustii din Kiev avertizând asupra unui alt posibil atac cu rachete al Rusiei, care a denumit acţiunile din Ucraina ”o operaţiune specială”.
”Sunt bombardamente, sirene, trebuie să mergem (la subsol)”, a spus Marina. ”Primim de asemenea şi tratament aici, medicamentele avem, dar avem nevoie de mai mult alimente… produse de bază”, a adăugat ea, încercând să-şi reţină lacrimile în timp ce vorbea.
”Avem nevoie de pace”
Până acum, spitalul a fost cruţat de bombardamentele care au ajuns la periferia oraşului, deşi angajaţii spun că au auzit focuri de arme în ultimele zile.
Kievul se pregăteşte de bătălii încă şi mai grele pe măsură ce forţele ruse avansează, iar intrarea în spital era păzită de poliţişti bine înarmaţi în timpul vizitei de presă.
În buncărul subteran, zeci de copii şi părinţii lor stau pe saltele, unii având nevoie de oxigen suplimentar, iar alţii conectaţi la perfuzii.
Pacienţii de la terapie intensivă care nu pot fi mutaţi au fost duşi în zonele relativ sigure ale clădirii. Copiii dorm pe scaune în zona recepţiilor; de-a lungul unuia dintre coridoare, icoane ortodoxe aurii stau rezemate de o balustradă.
La fel de importantă este şi securitatea personalului medical.
”Trebuie să avem grijă şi de personal pentru că dacă mor sau sunt răniţi ce ne facem, cine va mai trata pacienţii?”, a întrebat Valeri Bovkun, microchirurg la Ohmadît.
Zhovnir, chirurgul-şef, a spus că spitalul a făcut suficiente provizii de medicamente pentru o lună întreagă, dar a adăugat că are nevoie de hrană pentru nou-născuţi.
Citește și : Teheranul aşteaptă anumite ‘decizii politice’ ale Occidentului
”Dintre toate, cel mai mult avem nevoie de pace… toate astea sunt vârful aisbergului… oamenii, spre exemplu, mă întreabă de unde să cumpere insulină pentru copii, farmaciile nu sunt deschise”.
Acesta a spus că îşi face griji atât pentru copiii care nu au putut să ajungă la spital, cât şi pentru cei care sunt blocaţi acolo.
În mod normal, spitalul tratează şase-şapte copii pe zi pentru probleme obişnuite cum ar fi apendicita, dar numărul acestora a scăzut dramatic.
”Nu aveau cum să dispară, pur şi simplu nu mai pot veni până aici”, a spus el.
