Pe măsură ce companiile aeriene își țin avioanele la sol, iar oficialii îi îndeamnă pe cetățeni să își reducă deplasările zilnice, efortul Europei de a preveni penuriile cauzate de războiul din Iran se lovește de un obstacol neașteptat: nimeni nu știe cât combustibil are, de fapt, continentul.
Această problemă are loc în contextul în care războiul din Iran crește factura Europei pentru combustibili fosili și amenință să blocheze aprovizionările care trec prin strâmtoarea Ormuz, o arteră-cheie pentru petrol și gaze, scrie Politico.
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat miercuri că acest conflict costă UE aproape 500 de milioane de euro pe zi în costuri energetice suplimentare, în timp ce președintele SUA, Donald Trump, le-a ordonat consilierilor săi să se pregătească pentru o blocadă prelungită a Iranului, care ar putea perturba și mai mult piețele globale de energie.
„În Europa, avem vizibilitate și angajamente pentru lunile mai și iunie. Ceea ce se întâmplă după aceea este greu de prevăzut”, a declarat Tobias Meyer, directorul executiv al DHL Group, în cadrul unui mic dejun cu presa la care a participat Politico la începutul acestei luni. „Există rezerve strategice, dar nu există prea multă vizibilitate asupra cantităților deja utilizate”, a spus el.
Autoritățile UE nu sunt complet în întuneric. Informațiile despre rezervele de petrol și gaze deținute de guverne sunt, în general, transparente și actualizate, în timp ce oficialii naționali organizează întâlniri regulate de schimb de informații, iar companiile oferă ocazional informații despre propriile stocuri.
Dincolo de asta, însă, oficialii care vor să știe când s-ar putea epuiza resursele au foarte puține informații – o lacună care riscă să îi lase incapabili să identifice penuriile sau să îi oblige să ia decizii de urgență pe baza unor informații incomplete.
La un summit la nivel înalt de luna trecută, miniștri din Belgia, Țările de Jos și Spania au atras atenția asupra acestor lipsuri de informații, cerând UE să coordoneze mai bine monitorizarea și analiza în timp real, în special în ceea ce privește produsele rafinate, potrivit unor procese-verbale consultate de Politico. Reprezentantul Greciei a mers până la a cere Comisiei să creeze un canal pe WhatsApp sau Signal între statele membre și executivul UE.
„Avem cunoștințe și date de piață foarte limitate pentru gaz și petrol”, a declarat un înalt oficial dintr-un minister european al Energiei, vorbind, ca și alții citați în acest articol, sub condiția anonimatului.
„Cunoștințele noastre despre ceea ce este pus în circulație, retras și trimis pe diferite rute… există cu siguranță o lipsă de monitorizare a pieței”, a precizat el.
Când vine vorba de combustibili rafinați precum motorina și kerosenul, situația este deosebit de neclară. UE se bazează în principal pe serviciul său oficial de statistică, Eurostat, și pe reuniuni de coordonare cu statele membre pentru a evalua nivelurile de aprovizionare. Însă majoritatea stocurilor rămân invizibile, fiind dispersate în inventare comerciale din diverse sectoare, iar companiile sunt reticente în a dezvălui date sensibile de afaceri pe care nu sunt obligate legal să le raporteze.
Chiar și datele furnizate de Agenția Internațională pentru Energie – care a coordonat luna trecută eliberarea istorică a 400 de milioane de barili de petrol – sunt inevitabil limitate din acest motiv, a declarat un oficial al Comisiei. AIE nu a răspuns unei solicitări de comentarii.
„Nu putem ști cu adevărat”
De la începutul războiului, miniștrii Energiei au cerut Comisiei Europene să consolideze capacitatea blocului de a evalua rezervele existente pe întreg continentul – în instalații subterane, în rezervoare din marile porturi, în petroliere uriașe ancorate în largul coastelor europene și în depozite din aeroporturi și de-a lungul conductelor principale.
Comisia însăși a recunoscut acest „gol informațional”, prezentând la începutul acestei luni planuri pentru un „Observator al Combustibililor” care ar urma să „urmărească producția, importurile, exporturile și nivelurile stocurilor de combustibili pentru transport în UE” – similar, într-o anumită măsură, cu mult mai cuprinzătoarea Energy Information Administration din SUA.
„Desigur, ne dorim să avem o imagine mai clară asupra situației combustibililor în UE”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Comisiei, Anna-Kaisa Itkonen, pentru Politico. „Lucrăm la asta, dar este prea devreme să spunem acum cum va funcționa.”
Gazul este cel mai ușor de monitorizat, deși nu perfect. Regulile impuse după penuriile cauzate de invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022 obligă țările UE să umple depozitele până la 90% din capacitatea națională înainte de fiecare iarnă. Asta înseamnă că UE știe mult mai bine cât gaz natural are în orice moment – chiar dacă vizibilitatea asupra fluxurilor de intrare, ieșire și a comerțului transfrontalier rămâne limitată.
Eurostat monitorizează, de asemenea, produsele petroliere la nivel european – însă actualizările sunt rare și neregulate. Ultimul set de date relativ cuprinzător datează din ianuarie, potrivit Anei Maria Jaller-Makarewicz, analist la Institute for Energy Economics and Financial Analysis.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
La acel moment, majoritatea țărilor UE – cu excepția Letoniei, Irlandei și Ciprului – îndeplineau cerințele blocului de a menține stocuri de petrol și produse petroliere suficiente pentru cel puțin 90 de zile, potrivit datelor compilate de Jaller-Makarewicz. Rezervele erau formate în mare parte din țiței, motorină și materii prime, cu cantități limitate de benzină și combustibil pentru avioane.
Este „destul de dificil să obții o imagine de ansamblu actualizată. Știm ce ar trebui să aibă în stoc. Dar ceea ce au cu adevărat este ceva ce nu putem ști”, a declarat un al doilea înalt oficial dintr-un minister european al Energiei.
Este și mai greu de urmărit produsele rafinate precum motorina, benzina și combustibilul pentru avioane. „Companiile private nu au vrut să împărtășească informații”, a spus un al treilea înalt oficial dintr-un minister european al Energiei.
