Organizaţia neguvernamentală Memorial, pilon al apărării drepturilor omului în Rusia, este ameninţată cu interzicerea, ceea ce constituie o mărturie a bruştei accelerări a derivei dictatoriale a regimului preşedintelui Vladimir Putin, consideră o membră fondatoare a organizaţiei, Irina Şcerbakova, intervievată miercuri de AFP, potrivit agerpres.
“Este surprinzător faptul că situaţia se degradează atât de brusc şi că dictatura devine din ce în ce mai represivă, în mod atât de asumat”, admite Irina Şcerbakova, 72 de ani, istoric care a participat la crearea ONG Memorial în 1989, printre ai cărei fondatori se numără şi cunoscutul disident sovietic Andrei Saharov, laureat al Premiului Nobel pentru Pace din 1975.
Citeşte şi: Zece tendințe de urmărit în anul care vine – Black News
Vestea a căzut ca un trăsnet în 11 noiembrie: această organizaţie neguvernamentală, cea mai veche din ţară, simbol al mişcării de democratizare lansată înaintea prăbuşirii URSS, este ameninţată cu lichidarea juridică.
Parchetul acuză organizaţia, care grupează în jur de 50 de entităţi, de încălcarea “sistematică” a legii privind “agenţii străinătăţii”, o clasificare amintind de cea a “duşmanilor poporului” din epoca sovietică şi care îi obligă pe cei vizaţi la numeroase formalităţi administrative kafkiene, sub ameninţarea interdicţiei sau chiar a sancţiunilor penale.
Mai rău, Centrul pentru drepturile omului din cadrul Memorial este acuzat că ar fi apărat “activităţi extremiste şi teroriste” publicând o listă cu deţinuţi politici din motive religioase. Pe această listă se regăsesc membri ai unor organizaţii islamiste şi creştine interzise, precum Hizb Ut-Tahrir şi Martorii lui Iehova.
Dorind să lichideze Memorial – audieri în justiţie sunt prevăzute să aibă loc în noiembrie – puterea rusă se declară “gata să utilizeze toată forţa, întreaga violenţă necesară şi (să demonstreze) că nimeni nu este la adăpost, că nu există nici justiţie, nici dreptate”, a apreciat Irina Şcerbakova.
Această ofensivă judiciară a şocat o societate civilă rusă deja greu încercată în ultimele luni: otrăvirea, iar apoi încarcerarea principalului opozant al Kremlinului, Aleksei Navalnîi, interzicerea mişcării sale, a canalelor media calificate drept ‘agenţi ai străinătăţii’, iar la alegerile parlamentare din toamnă niciunul din candidaţii opoziţiei nesistemice (nerecunoscută de Kremlin) nu a putut să candideze.
Şcerbakova nu-şi face deloc iluzii şi se teme că decizia de interzicere a Memorialului “a fost deja luată”, înainte chiar de audierea din 25 noiembrie în faţa Curţii Supreme.
Regimul lui Vladimir Putin, potrivit istoricului, afişează astfel o nouă “demonstraţie” de forţă în faţa Occidentului pentru a-i semnala că “face ce vrea cu societatea sa civilă”, fără să-i pese de proteste.
De la fondarea sa, Memorial documentează neobosit crimele comise în URSS, colectând mii de arhive, obiecte şi mărturii pentru expoziţiile sale.
În paralel, această organizaţie luptă pentru apărarea drepturilor omului în ţară. Ea s-a remarcat în special prin investigaţii asupra abuzurilor comise de forţelor ruse şi cecene proruse în timpul războaielor din Cecenia în anii 1990 şi 2000.
Organizaţia i-a vizat în special pe puternicul conducător Ramzan Kadîrov şi pe oamenii săi, acuzaţi de execuţii extrajudiciare, torturi şi răpiri.
În 2009, reprezentanta sa în această republică caucaziană, Natalia Estemirova a fost răpită şi asasinată fără ca nimeni să fie pedepsit.
Mai recent, în toamna anului 2020, unul dintre istoricii săi, Iuri Dmitriev, a fost condamnat la 13 ani de închisoare într-un caz de “violenţe sexuale”, denunţat ca dosar fabricat pentru a-l pedepsi pentru cercetările sale asupra represiunilor staliniste în Karelia.
În pofida represiunii crescând şi a unei anumite apatii a societăţii ruse, “trebuie să luptăm, singura noastră armă este transparenţa” şi “convingerea că adevărul este de partea noastră”, spune Irina Şcerbakova.
Ea se consolează cu ideea că, datorită progreselor tehnologice ale secolului al XXI-lea, mii de resurse asupra memoriei Gulagului sunt de acum accesibile online şi deci “imposibil” de distrus.
Istoricul se teme în schimb de răspândirea accelerată în opinia publică, sub influenţa Kremlinului, a “falselor mituri patriotice” care ridică în slăvi puterea URSS, dar trec sub tăcere teroarea sovietică şi milioanele de victime ale sale.
“Este moştenirea teribilă a dictaturii staliniste şi a Gulagului: atomizarea societăţii, individualismul şi cinismul”, spune ea, citându-l pe Aleksandr Soljeniţîn, autorul-victimă al represiunilor sovietice, pentru a ilustra fatalismul ruşilor în faţa arbitrariului: “Mori tu astăzi, iar eu mâine!”.
