În 1980, când liderul sindicatului Solidaritatea, Lech Walesa, a promis că Polonia va deveni „o a doua Japonie”, pe atunci un simbol al prosperităţii şi modernităţii, mulţi au râs. Totuşi, profeţia sa este pe cale să se împlinească, iar Polonia va deveni ţară membră a G20, chiar dacă se adună norii, transmite agenția de știri AFP.
De la căderea comunismului, acum 35 de ani, Polonia a trecut de la o economie planificată, în care bunurile erau raţionalizate, iar magazinele erau goale, la o ţară considerată acum unul dintre motoarele creşterii europene, transmite Agerpres.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
Institutul naţional de statistică a anunţat vineri că PIB-ul Poloniei a crescut cu 3,6% în 2025, una dintre cele mai bune performanţe de pe continent. Şi anul acesta, PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei, exprimat în paritatea puterii de cumpărare, îl va depăşi pe cel al Japoniei şi va ajunge la peste 80% din media europeană, potrivit FMI şi Eurostat.
Experţii prevăd că Polonia ar putea ajunge la media europeană în decurs de un deceniu. „Pentru generaţia mea, acesta este un succes extraordinar; pentru generaţia părinţilor mei, este un miracol”, a declarat recent ministrul polonez al Finanţelor, Andrzej Domanski.
De la căderea comunismului în 1989, Polonia nu a mai cunoscut niciodată o recesiune anuală, iar în 2026, se aşteaptă ca avansul PIB-ului să depăşească ţinta Guvernului, 3,4%, una dintre cele mai bune performanţe din UE.
În paralel, rata şomajului în Polonia este puţin peste 3%, potrivit Eurostat.Cu un PIB de aproximativ un 1.000 de miliarde de dolari, Polonia este acum pe locul 20 în clasamentul celor mai mari economii ale lumii, înaintea Suediei, Elveţiei şi Taiwanului.
Conform unui sondaj CBOS publicat la sfârşitul lunii decembrie, 67% dintre polonezi declară că sunt mulţumiţi de situaţia lor materială, un nivel record.
„Nu numai că recuperăm din urmă Occidentul, dar l-am depăşit în multe aspecte ale vieţii de zi cu zi”, spune Maciej Witucki, preşedintele asociaţiei patronale poloneze Lewiatan. Pe un ton de glumă, acest fost preşedinte al Orange Polonia descrie amploarea schimbărilor: „În Franţa, în 30 de ani, singurul lucru care s-a schimbat sunt preţurile, acum în euro şi nu în franci. La Varşovia, totul se schimbă la fiecare doi sau trei ani”.
Dincolo de datele economice, ţara funcţionează bine: o reţea modernă de autostrăzi, transport public eficient, internet de mare viteză pe scară largă, siguranţă şi curăţenie în spaţiile publice, ceea ce duce la un aflux tot mai mare de turişti străini.
În anii 1990, Polonia avea o forţă de muncă ieftină şi calificată, îşi aminteşte Maciej Witucki. Dar, mai presus de toate, există o motivaţie intensă de a „recupera decalajul faţă de Occident”.
Jean Rossi, un avocat francez specializat în afaceri, stabilit de mult timp în Polonia, consideră că „acest miracol se datorează în primul rând polonezilor înşişi”. El laudă calitatea educaţiei, motivaţia şi conştientizarea faptului „că nu se pot baza deloc pe stat”.
După reformele economice radicale din anii 1990, aderarea la Uniunea Europeană în 2004 a jucat un rol decisiv în succesul ţării.
„Polonia a folosit extrem de bine fondurile europene, fie pentru modernizarea infrastructurii sale, fie pentru industrie”, subliniază Witucki.
IMM-urile poloneze au acum performanţe bune datorită echipamentelor moderne, finanţate în mare parte din fonduri europene.
Dar această imagine de ansamblu pozitivă are şi pete întunecate. Deşi Guvernul este mulţumit de economia puternică, unii economişti sunt îngrijoraţi de povara bugetară mare a cheltuielilor sociale, iar apropierea războiului din Ucraina descurajează, de asemenea, investitorii.
Totuşi, rata natalităţii, care a scăzut sub 1,1 copii pe femeie, constituie principala ameninţare. Polonia este acum cea mai puţin fertilă ţară din Europa şi, în mod ironic, ajunge din urmă Japonia şi în această privinţă.
Populaţia, în prezent sub 38 de milioane, ar putea scădea la 30 de milioane până în 2060, potrivit Oficiului Polonez de Statistică (GUS).
„Nu va mai rămâne nimeni să muncească”, avertizează Jean Rossi.
În acest caz, punerea de obstacole în calea imigraţiei ucrainene s-ar putea dovedi contraproductivă.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Experţii subliniază, de asemenea, un nivel scăzut al cheltuielilor pentru inovare şi cercetare, printre cele mai reduse din UE. Salariile mici ale cercetătorilor ar putea duce la o exod al creierelor.
Jean Rossi rămâne însă optimist: „Nu poţi face totul deodată. Mai întâi, infrastructura trebuia construită; acum, că asta e gata, îşi vor îndrepta atenţia către cercetare şi dezvoltare.”
Proiecte majore prind deja contur: centrale nucleare, trenuri de mare viteză, industria spaţială – proiecte care necesită expertiză de vârf.
