Departamentul de Stat al SUA a publicat Raportul privind traficul de persoane 2025, iar Republica Moldova se află și în acest an pe Nivelul 2, ceea ce înseamnă că autoritățile chiar dacă nu îndeplinesc pe deplin standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane, fac eforturi semnificative pentru a combate fenomenul.
Citește și: Numărul cazurilor de COVID-19, în continuă scădere
Document analizează acțiunile întreprinse de fiecare stat în lupta împotriva traficului de ființe umane și le clasifică într-un sistem pe niveluri. Potrivit raportului, autoritățile moldovene au înregistrat progrese, inclusiv la investigarea a 67 de cazuri de trafic, cu aproape 40% mai mult față de anul 2023, dublarea numărului de urmăriri penale, condamnarea unui fost ofițer de poliție la 20 de ani de închisoare pentru trafic prin muncă – o sentință semnificativă pentru un caz de complicitate oficială, dezvoltarea unor instrumente digitale pentru identificarea și asistarea victimelor, consolidarea cooperării internaționale, inclusiv prin echipe de anchetă comună cu România și participarea la acțiuni coordonate de Europol și Frontex.
Totodată, raportul evidențiază și deficiențe printre care deficitul de personal și resurse în rândul poliției și procurorilor specializați în contracararea fenomenului infracțional diminuarea numărului de victime identificate – la 149 în anul 2024, față de 167 în anul 2023 și accesul limitat al victimelor la servicii specializate, în special în zonele rurale.
Raportul subliniază că traficul de persoane prin muncă rămâne cea mai răspândită formă de exploatare, afectând în special bărbații, dar și minorii, exploatați în agricultură, construcții și servicii. Totodată, femeile și fetele continuă să fie vulnerabile la exploatare sexuală, iar refugiații din Ucraina și comunitățile rome sunt în categoria de risc crescut.
Totodată, Raportul a atras atenția asupra situației din regiunea transnistreană, unde autoritățile constituționale nu au acces pentru a monitoriza sau combate traficul. Lipsa datelor oficiale și absența unor măsuri coordonate sporesc vulnerabilitatea refugiaților și a comunităților locale la exploatare.
