Moldovenismul antiromânesc, construit în perioada sovietică, continuă să influențeze identitatea Republicii Moldova chiar și după obținerea independenței în 1991. Anatol Țăranu subliniază, într-un articol de opinie publicat pe IPN, cum acest curent, promovat de partidele pro-ruse, este încă folosit pentru a menține influența Moscovei în regiune.
În anul 2024 s-au împlinit 100 de ani de la crearea Republicii Autonome Sovietice Socialistă Moldovenească (RASSM), un proiect sovietic menționat ca o măsură de sprijin pentru moldoveni, dar în realitate destinată consolidării pretențiilor URSS asupra Basarabiei. Potrivit lui Țăranu, ideea autonomiei moldovenești a fost formulată la Moscova de comuniștii români din Comintern, având scopul de a justifica expansiunea sovietică și de a separa moldovenii de români.
În opinia lui Țăranu, două curente au influențat politica sovietică față de Basarabia: „românizatorii”, care considerau moldovenii ca parte din națiunea română, și „moldoveniștii”, care promovau ideea unei națiuni distincte de români. Curentul „moldovenist” a prevalat, iar acest proiect a continuat sub forma RASSM și mai târziu în RSS Moldovenească, unde limba moldovenească a fost impusă ca un dialect al limbii române, cu alfabet chirilic.
Sovieticii au experimentat în stânga Nistrului un model de inginerie socială și lingvistică, promovând o identitate moldovenească separată de cea românească. Această politică a continuat până la sfârșitul perioadei sovietice, iar după 1940, odată cu anexarea Basarabiei, a fost aplicată pe întreg teritoriul.
Țăranu subliniază că, deși înființarea RASSM a fost prezentată ca o măsură pentru protejarea drepturilor moldovenilor, în realitate a fost un proiect strategic al URSS, destinat să justifice pretențiile asupra Basarabiei. După formarea RSS Moldovenești, autoritățile sovietice au promovat ideea unei identități moldovenești distincte, persecutând orice mișcare unionistă sau pro-românească.
Astăzi, moldovenismul continuă să fie susținut de partidele pro-ruse și de figuri politice ca Maria Zaharova, având un impact semnificativ asupra identității naționale și a relațiilor cu România.
