Al Jarreau a fost unul dintre admiratorii săi, iar Bobby McFerrin unul dintre elevii săi. Cântăreţul şi compozitorul american Jon Hendricks, una dintre primele voci importante în jazzul cântat, a murit miercuri, la New York, la 96 de ani, a anunţat joi fiica sa Michele pe Facebook, relatează AFP.
Hendricks s-a stins într-un spital din New York, a declarat apoi şi agentul său, confirmând o informaţie din New York Times.
Specialist al scat (stil vocal în care interpretul substituie textului melodiei silabe sau sunete onomatopeice imitând improvizaţia instrumentală), el a devenit celebru în anii 1950 cu trioul Lambert, Hendricks&Ross şi albumul “Sing a Song of Basie” (1957), o versiune vocală a orchestrei lui Count Basie.
Fiu de pastor născut la Newark, nu departe de New York, la 16 septembrie 1921, el a crescut la Toledo (Ohio, nord), el cânta la biserică. Vocalist fără pereche, la vârsta de 11 ani el cânta deja la radio împreună cu pianistul Art Tatum.
În Al Doilea Război Mondial a a participat la debarcarea din Normandia la 12 iunie 1944. La întoarcere, el a renunţat la studiile de drept la sfatul saxofonistului Charlie Parker, care i-a spus “tu nu eşti avocat, eşti cântăreţ de jazz”, şi a plecat să încerce o aventură muzicală la New York.
Vocea sa guturală de tenor care nu avea timbrul suav al unui Frank Sinatra excela printr-un puternic simţ al ritmului. El a inspirat mai multe generaţii de cântăreţi de jazz, de la Mark Murphy la Tim Hauser, trecând prin Dianne Reeves.
La jumătatea anilor 1960 el începe o carieră de solist şi cumulează mai multe profesii: lucrează pentru televiziune, devine critic la “San Francisco Chronicle” şi chiar profesor la universitatea din Toledo, continuând să cânte în întreaga lume.
În 2000, Kurt Elling, unul dintre marii cântăreţi ai jazzului actual, l-a invitat pe scena Green Mill. Cei doi au au început să improvizeze plecând de la melodia tradiţională “Goin’ back to Chicago” iar rezultatul se află pe albumul “Live in Chicago” al lui Kurt Elling.
