Etnicii rohingya din Myanmar sunt victimele unui ‘apartheid’ într-o ‘închisoare sub cerul liber’, atrage atenţia Amnesty International, care a anchetat cauzele violenţelor ce au determinat peste 600.000 dintre aceşti musulmani să fugă în Bangladesh începând cu luna august, relatează AFP.
“Campania violentă de epurare etnică dusă de forţele de securitate în cursul ultimelor trei luni nu este decât manifestarea extremă a acestei politici scandaloase”, denunţă Anna Neistat, directoare de cercetări în cadrul Amnesty International, într-un raport publicat marţi.
În mai puţin de trei luni, peste jumătate din populaţia rohingya care trăia în statul Rakhine, în vestul Myanmarului, s-a refugiat în Bangladesh pentru a fugi de o companie de represiune dusă de armata birmană.
Această minoritate musulmană, într-o ţară în mare majoritate budistă, este “victima unui sistem de discriminare cauţionat de stat, instituţionalizat, care seamănă cu un apartheid”, scrie organizaţia de apărare a drepturilor omului.
Ancheta, derulată timp de doi ani, arată că “autorităţile restricţionează aproape toate aspectele vieţii (etnicilor) rohingya şi îi supune la o viaţă de ghetou”.
“Ei trebuie să lupte pentru a avea acces la îngrijiri de sănătate şi educaţie, sau chiar pentru a avea acces în anumite regiuni, pentru a ieşi din satele lor. Situaţia actuală răspunde tuturor criteriilor definiţiei juridice a crimei de apartheid”, precizează Amnesty.
Etnicii rohingya constituie cea mai mare populaţie apatridă din lume, după ce, în 1982, sub regim militar, le-a fost retrasă cetăţenia.
Ei au fost izolaţi de lumea exterioară, iar represiunea s-a accentuat începând cu 2012, an când violenţele intercomunitare au făcut peste 200 de morţi, în special musulmani.
Dreptul etnicilor rohingya de a circula liber este puternic restrâns. Există o reglementare care precizează clară că ‘străinii’ şi ‘persoanele de rasă bengali’, termen peiorativ care îi desemnează pe rohingya, au nevoie de permise speciale pentru a se deplasa dintr-o localitate în alta.
Începând cu 2012, în zone vaste din regiune, copiii rohingya nu au dreptul de a fi şcolarizaţi în unităţile de învăţământ guvernamentale anterior mixte, iar profesorii angajaţi de guvern refuză deseori să se ducă în zonele musulmane.
Şi accesul la spitale este extrem de dificil, uneori imposibil.
Amnesty atrage atenţia că trebuie combătute cauzele profunde “pentru a sparge ciclul încălcărilor drepturilor omului” şi “a permite întoarcerea refugiaţilor rohingya”.
Întoarcerea lor în ţară este subiectul central al unor discuţii dificile între Myanmar şi Bangladesh.