„Este momentul în care trebuie să arătăm că menținem această Europă unită”, a declarat cancelarul german Friedrich Merz în urmă cu două săptămâni în contextul celei de-a 27-a ediții a Europaforum, care în mod tradițional își extinde agenda asupra tuturor problemelor legate de Europa: securitate, economie, politică externă, scrie DEUTSCHE WELLE, potrivit stiripesurse.ro.
Săptămâna trecută, evoluțiile politice din două țări vecine Germaniei au confirmat că această coeziune căutată pentru UE, ca o condiție pentru a supraviețui în vremuri agitate, reprezintă o „specie pe cale de dispariție” în aproape toate societățile europene.
Vecini în turbulențe
În Polonia, un neoconservator naționalist cu o relație aparte cu istoria, Karol Nawrocki, a fost ales la mică diferență președinte al țării, evidențiind divizarea profundă dintre forțele conservatoare și cei care speră la o societate deschisă și tolerantă. Într-un moment în care Merz și prim-ministrul Donald Tusk vorbesc despre un „nou început” în relațiile încărcate din punct de vedere istoric dintre cele două țări și despre inițiative comune, unii vor să tragă frâna de mână.
Citeşte şi: Maia Sandu îi cheamă pe moldoveni la Marșul Suveranității – Stiripesurse.md
Într-un alt stat vecin, Olanda, guvernul s-a prăbușit din cauza insistențelor liderului celui mai puternic partid al coaliției guvernamentale, extremistul de dreapta Geert Wilders, cu privire la politici de azil mai dure. Olanda, membră tradițională a „nucleului dur” al NATO și patria actualului secretar general al Alianței, Mark Rutte, se va confrunta cu luni de lupte politice intense, iar „Partidul Libertății” aspiră să obțină procente și mai bune, față de 23% cât a obținut în noiembrie 2023.
Criza nu este fără legătură cu ceea ce s-a întâmplat în Germania în ultimele săptămâni, deoarece Wilders cere, în esență, o „politică a granițelor închise” similară cu cea a lui Merz.
Antieuropenii pe val
Ce se întâmplă cu „forțele antieuropene” din restul statelor vecine Germaniei? În Austria, care se plânge și ea de politicile de azil ale Berlinului, Partidul Libertăților, de extremă dreapta, situat pe primul loc în alegeri, se prea poate să fi fost exclus dintr-un „guvern de necesitate”, dar își așteaptă din nou momentul. În Ungaria vecină, Viktor Orbán continuă să obstrucționeze politicile comune ale UE și se bucură de faptul că Trump pare să adopte metodele lui și nu invers.
Cât despre încercarea ambițioasă de a afișa un front indestructibil Macron-Mertz, toată lumea știe că în Franța președintele, prin politicile sale, este departe de a genera entuziasm în rândul compatrioților săi.
Puțin mai departe, imaginea este la fel de îngrijorătoare. În România, un președinte de extremă dreapta a fost evitat în ultimul moment, dar și acolo divizarea este profundă și poate chiar mai polarizată decât în Polonia. Vorbim despre o țară care joacă un rol cheie în activitățile aliate împotriva Rusiei.
În „solitara” Portugalie, 23% pentru partidul de extremă dreaptă Chega este un șoc, dacă ne amintim că țara a trecut peste perioada memorandumurilor de salvare financiară cu zero susținere pentru astfel de forțe. Nu este clar ce guvern se va forma acum. În Spania, guvernul minoritar al lui Pedro Sanchez se confruntă cu o opoziție agresivă de dreapta/extremă dreapta, care nu se sincronizează cu planurile NATO de creștere a cheltuielilor pentru apărare. În Italia, Giorgia Meloni se laudă că este una dintre puținele figuri politice pe care Trump le apreciază.
Așadar, pare Europa „unită și hotărâtă”, așa cum o prezintă Merz și Macron? Pot Trump și Putin să o determine în acest sens? Atâta timp cât polarizarea și instabilitatea îi obligă pe politicieni să aibă grijă mai întâi de propriile interese, adoptând adesea politici care provoacă „daune” țărilor vecine, pare dificil să se realizeze această coeziune europeană atât de necesară. Vara Europei se anunță fierbinte și neliniștită.
