Duelul prin intermediari dintre Tel Aviv și Teheran a erupt acum într-un conflict aprins. Poate statul evreu să înlăture regimul mullahilor și cu ce consecințe?, se întreabă Grégoire Leménager în „Le Nouvel Observateur” (Franța).
Și acum caracatița iraniană… După ce a distrus Gaza și a ucis peste 50.000 de locuitori pentru a zdrobi Hamas, după ce a pulverizat o bună parte din Hezbollah-ul libanez, după ce a bombardat infrastructura militară din Siria, Benjamin Netanyahu își continuă cruciada nemiloasă, nesfârșită și necontrolată împotriva dușmanilor Israelului. Pe 13 iunie, lovind Republica Islamică Iran, a lansat un nou război care este în primul rând o prelungire a celorlalte. Duelul Tel Aviv-ului cu Teheranul se desfășura prin intermediari, acum iese la iveală – cu distrugeri, morți și răniți, inclusiv civili, în fiecare dintre cele două țări. Operațiunea „Leul care se ridică” este rezultatul fatal al deceniilor în care regimul mullahilor a jurat să-l elimine pe „micul Satan” evreu, în timp ce IDF se pregătea metodic pentru luptă. A fost un Război Rece pe care nimeni nu avea niciun interes să-l reîncălzească. Astăzi, amenință să ardă totul, potrivit stiripesurse.
Citește și: Siegfried Mureșan: Rusia va încerca din nou să influențeze alegerile parlamentare din R. Moldova
Masacrul comis de Hamas pe 7 octombrie 2023 a inaugurat cu siguranță un ciclu dezastruos de represalii. Dar acestea nu mai sunt doar represalii, în goana războinică a lui Netanyahu și a miniștrilor săi de extremă dreapta. Israelul a început să scrie o altă poveste, în bombe și sânge.
Multă vreme, destinul său ar putea fi descris ca acela al unui mic stat democratic care, în general, a trăit într-o situație de autoapărare. Pentru că s-a trezit, încă de la crearea sa în 1948, înconjurat de țări care doreau să-l anihileze. Pentru că a fost forțat, în mai multe rânduri, să riposteze în conflicte care i-au amenințat existența. Acest lucru nu l-a autorizat în niciun fel să colonizeze teritorii palestiniene asupra cărora nu avea niciun drept, dar, confruntat cu ostilitatea vecinilor săi, părea acceptat faptul că statul evreu avea motive justificate, cu sprijinul comunității internaționale, să se protejeze și să riposteze atunci când era atacat.
Agresiunea sa împotriva Iranului confirmă că s-a deschis un nou capitol în această epopee tragică. Desigur, nicio persoană de bun simț nu va plânge soarta regimului foarte autocratic și neplăcut de la Teheran, despre care curajosul Narges Mohammadi, laureat iranian al Premiului Nobel pentru Pace, a declarat în februarie în „Le Nouvel Obs” cât de „slăbit” este din punct de vedere geopolitic și „în mare măsură renegat” de un popor pe care nu-l mai poate „guverna prin frică”.
Netanyahu cunoaște slăbirea, izolarea și lipsa de popularitate a vechiului său dușman. El mizează pe acest lucru, atât pentru a uni israelienii profund divizați în privința sa, cât și pentru a readuce Occidentul de partea sa, în timp ce își continuă carnagiul insuportabil din Gaza. Dar cu ce obiectiv pe termen lung? Acest autoproclamat șerif al Orientului Mijlociu trece acum la atac, nemaifiind deranjat de nicio regulă de drept internațional, cu forța sa ca unică lege și cu acest obiectiv neoimperialist: să asigure spațiul vital al Israelului prin curățarea puterilor aflate la periferiile sale.
Principalul argument aici este amenințarea nucleară pe care Iranul ar reprezenta-o pentru Israel dacă ar dobândi o astfel de armă de distrugere în masă. Nu există nicio îndoială că Liderul Suprem are în minte acest proiect. Doar că, în acest stadiu, orice război împotriva sa poate fi doar preventiv. Iar declanșarea unui conflict pentru a preveni producerea acestuia rămâne un paradox îngrijorător. În timp ce negocierile dintre Iran și Statele Unite erau în desfășurare, fără undă verde din partea unui Donald Trump evident copleșit, liderul evreu se optează pentru diplomația bazooka. Acest atac unilateral asupra unui stat suveran amintește din păcate de catastrofalul război din Irak lansat de Statele Unite în 2003. Rezultatul este coșmarul pe care îl cunoaștem, în Orientul Mijlociu și nu numai. Iranul a fost mult timp văzut ca principala forță destabilizatoare din regiune. Israelul, fie că ne place sau nu, joacă acum acest rol de agent al haosului.
„Cine vom fi noi, israelieni și palestinieni deopotrivă, când se va termina acest război lung și crud?”, se întreba marele scriitor israelian David Grossman în martie 2024. Cincisprezece luni mai târziu, există teama că această teribilă întrebare va căpăta noi dimensiuni, mai tulburătoare ca niciodată.
