Nu te relaxa, Europa – dreapta radicală americană nu e încă terminată
Americanii ultraconservatori au viziuni despre bătrânul continent care i-ar consterna pe cei mai mulți europeni.
În acest weekend Congresul a deblocat în sfârșit legea privind ajutorul de 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina, provocând un oftat de ușurare din partea capitalelor europene, unde decidenți neliniștiți se străduiau de luni și luni să deslușească detaliile complicate ale procedurilor parlamentare americane. Totuși, n-a venit încă momentul ca aceștia să se relaxeze. Și nu doar pentru că acei bani încă mai trebuie transformați în arme și într-o cale către victoria pe front a Ucrainei, scrie THE FINANCIAL TIMES, potrivit stiripesurse.ro.
Acest vot remarcabil a fost realizat cu ajutorul unei metamorfozări radicale a președintelui Camerei, Mike Johnson, convins de probele serviciilor secrete, de un efort hotărât depus de o minoritate republicană și de susținerea aproape unanimă a democraților. Între timp, Donald Trump, prezumtivul candidat prezidențial al Partidului Republican (GOP), a fost distras de problemele lui judiciare.
Nu te relaxa, Europa – dreapta radicală americană nu e încă terminată
Însă europenii n-ar trebui să-și facă iluzii cum că GOP ar fi coborât cu picioarele pe pământ, că relația bipartită e iar funcțională, iar cea transatlantică a redevenit armonioasă. Privită în retrospectivă, această aliniere a astrelor va fi considerată aproape cert o anomalie improbabilă.
Pentru a le spune lucrurilor pe nume, spre deosebire de 2016, când au refuzat fie și să ia în calcul măcar posibilitatea unei victorii electorale a celor numiți de candidatul lor preferat „deplorabilii”, europenii de data aceasta nu numai că stau ca pe ace. Dar își petrec timpul complotând tactici de supraviețuire în cazul unei a doua victorii a lui Trump.
Cele două mari idei cu care au venit – împărțirea poverii și promovarea relațiilor bilaterale – sunt perfect logice. Europenii promit cu pioșenie că vor contribui mai mult la propria lor apărare din vremuri imemoriale, dar frica e un catalizator extrem de eficient al politicilor: cel puțin 18 din 32 de state NATO cheltuiesc acum sau sunt pe cale să cheltuiască 2% din PIB pe armată. Iar faptul că vor fi necesare cheltuieli chiar și mai mari reprezintă un pariu cât se poate de sigur.
Nu te relaxa, Europa – dreapta radicală americană nu e încă terminată
Unele țări europene dețin baze, noduri de transport și porturi cu importanță strategică pentru SUA, astfel încât acestea constituie fundamentul unor relații bilaterale foarte stabile. Pentru pragmaticii din tabăra lui Trump – el însuși e cunoscut pentru că privește NATO ca pe o încrucișare de club select cu o operațiune de estorcare – cheltuielile militare și activele imobiliare sunt stimulente prețuite, atractive.
Însă cei mai mulți europeni le-au acordat incomparabil mai puțină atenție ideologilor din jurul candidatului GOP: conservatorii naționaliști pentru care filozofia e mai importantă decât puterea. Ei sunt cei care au pierdut votul de sâmbătă pentru Ucraina, însă această înfrângere îi va determina să lupte și mai abitir pentru a domina în GOP.
Mulți ideologi din așa-zisa Noua Dreaptă sunt complet concentrați pe preschimbarea ordinii constituționale americane într-o democrația iliberală după modelul Ungariei conduse de premierul Viktor Orbán. Istoricul american Charles King a calificat acest aspect drept „cea mai radicală regândire a consensului politic american pe parcursul mai multor generații”.
Nu te relaxa, Europa – dreapta radicală americană nu e încă terminată
Însă țelurile transformatoare ale ultraconservatorilor nu se opresc la malul oceanului. Tot așa cum eroul din al doilea război mondial al Franței și apoi președintele ei, Charles de Gaulle, avea „o anumită idee de Franță”, și ei au o anumită idee de Europă. Și nu e una pe care majoritatea europenilor ar putea s-o recunoască – ori s-o placă.
Ultraconservatorii americani nu văd cu ochi buni instituțiile supranaționale ale Europei. În schimb văd un aliat natural în dreapta radicală europeană aflată acum în ascensiune, care are propriul ei proiect european: caută să transforme actuala UE supranațională.
Partidele de extrema dreaptă din Europa speră să-și sporească locurile din Parlamentul European de la 20 la 25% la alegerile europene din iunie. Ceea ce le-ar putea deschide accesul la funcții executive relevante în Comisia Europeană și le-ar mări influența asupra politicii conservatoare din propria țară. Unele dintre ele sesizează o relație între concepția lor încadrată în logica războiului cultural și logica luptei de clasă a extremei stângi. În acest sens partidul de dreapta radicală Alternativă pentru Germania și noul partid de stânga radicală Alianța Sahra Wagenknecht reprezintă un bun studiu de caz.
Nu te relaxa, Europa – dreapta radicală americană nu e încă terminată
Conferințele NatCon (național-conservatoare) organizate de Yoram Hazony lucrează la construcția de punți între dreapta radicală americană și cea europeană. Un orator de serviciu la acestea e senatorul de Ohio JD Vance, o vedetă în ascensiune a Noii Drepte. Lui îi place să spună că „războiul cultural e luptă de clasă”, colaborează cu democrați de stânga și se opune ajutorului pentru Ucraina. El îl invocă pe De Gaulle drept inspirație, întrucât a rescris constituția postbelică a Franței.
Europenii care s-au apucat acum să-și mărească bugetele militare și să-și renoveze bazele ar face bine să studieze această nouă avangardă ideologică a dreptei din SUA, transformările prin care trece odată cu schimbarea generațiilor, alianțele ei cu elemente democrate și amicii europeni pe care îi are. Rămâne de văzut dacă va putea prevala la alegerile americane din noiembrie. Dar chiar și dacă nu, aceasta va fi opoziția.
