Cea mai recentă piesă de teatru a dramaturgului britanic Martin Crimp, celebru pentru textele sale despre violenţa contemporană, a fost prezentată vineri la Paris şi surprinde prin delicateţea ei, fiind compusă din poeme care se inspiră din exilul sirian, informează AFP, potrivit Agerpres.
Martin Crimp, în vârstă de 63 de ani, unul dintre autorii majori ai noii scene teatrale britanice, tradus în peste 20 de limbi, este cunoscut pentru piesele sale de teatru şi libretele sale de operă, care gravitează în jurul unor teme precum puterea politică, sexul şi violenţa umană.
Citește și : Trump va lipsi din nou de la dineul „plictisitor” şi „prea negativ” al corespondenţilor la Casa Albă
Spectacolul său “When We Have Sufficiently Tortured Each Other”, jucat recent la Londra cu actriţa Cate Blanchett în distribuţie, era atât de explicit sexual şi de violent, încât o spectatoare a leşinat în timpul reprezentaţiei, potrivit presei britanice.
Noua lui piesă, “Zauberland” (“Ţara minunată”), pusă în scenă la Teatrul Bouffes du Nord din Paris, nu este însă o descriere grafică a războiului, ci o odă adusă nostalgiei refugiaţilor faţă de ţara lor natală.
În viziunea regizoarei britanice Katie Mitchell, “Zauberland” este de fapt Europa, “această lume magică de securitate şi de pace”, la porţile căreia aşteaptă o femeie, după ce a fugit din faţa violenţei din Orientul Apropiat.
Ideea acestui spectacol s-a născut dintr-o remarcă făcută de Bernard Foccroulle, fostul director al Festivalului din Aix-en-Provence şi compozitor al coloanei sonore din “Zauberland”, după o călătorie întreprinsă în urmă cu câţiva ani cu trenul de mare viteză Eurostar.
“Bernard mi-a spus că atunci când trecea pe lângă Calais, pe lângă tabăra denumită ‘jungla’, s-a întrebat ce înseamnă nostalgia pentru oamenii care se aflau acolo şi care sunt imaginile cu peisaje care le veneau în minte”, a explicat dramaturgul Martin Crimp într-un interviu pentru AFP.
“Evitarea clişeelor”
“Am mers la British Library; nu ştiam despre Siria decât ceea ce vedeam în mass-media”, a continuat dramaturgul britanic.
“Înainte de imaginile de război, am privit multe imagini cu peisajele, cu oraşe minunate, atât de bogate din punct de vedere cultural”, mai ales Alep, al doilea oraş al Siriei, devastat de conflictele armate.
De altfel, Alep este menţionat şi sub forma transcrierii sale arabe (Haleb), prin evocarea unor “curţi-grădină” tipice pentru casele tradiţionale ale oraşului sirian, unul dintre cele mai vechi din lume.
Citește și : Erdogan: Turcia va cumpăra rachetele ruseşti S-400. Argumentele SUA sunt foarte eronate
“În Europa, unii îi privesc pe oamenii din zonele de conflict doar ca pe nişte victime. Era important pentru mine să evit clişeele şi să mă concentrez asupra frumuseţii”, a precizat dramaturgul britanic.
Totuşi, în această piesă războiul nu este niciodată prea departe: “Aud eu oare apa curgând din fântâna distrusă?”; “De ce zidul este suspendat ca o cortină de ciment?”; Poliţia imigrării spune că “încearcă să uite morţii” şi există chiar o evocare a “bărbaţilor în negru care vor să te ucidă” – aluzie la organizaţia teroristă Stat Islamic.
Cele 16 poeme onirice din compoziţia acestui spectacol şi muzica lor se inspiră din “Dichterliebe”, un ciclu de poeme cântate, compuse de scriitorul romantic german Heinrich Heine pe muzica lui Robert Schumann.
Şi în acea operă din 1840 “există nostalgie faţă de iubire şi peisaje pierdute”, a explicat Martin Crimp, care este şi un apreciat traducător al textelor publicate de Eugen Ionesco şi de Moliere.
În contextul unei Europe care se află într-o perioadă de căutări, “Zauberland” se doreşte o amintire a faptului că bătrânul continent nu este “o entitate retrasă în sine” şi nu poate să fie “o fortăreaţă”.
“Noi suntem produsul cultural şi fizic al imigraţiei”, afirmă scriitorul britanic, care dezvăluie că îi este “ruşine” din cauza Brexit-ului.
