Dacă motivația este securitatea, SUA au deja aprobarea Danemarcei pentru a-și spori prezența militară pe insulă. Amenințările nu fac decât să slăbească NATO; ipoteza potrivit căreia nu există rațiuni de stat, ci vanitate, nu mai poate fi exclusă.
Ce vrea Donald Trump cu Groenlanda?, se întreabă editorialistul „Fohla Online” (Brazilia). Până acum, intențiile reale ale președintelui american cu privire la insula arctică, pe care a declarat în repetate rânduri în ultimele zile că intenționează să o anexeze SUA, sunt de neînțeles, potrivit stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Amenințările comerciale și militare, în acest moment, nu sunt mai constituie o noutate în al doilea mandat al republicanului. Până la invadarea Venezuelei, retorica aprinsă și tarifele păreau limitate la mijloace de forțare a negocierilor. În cazul Groenlandei, însă este greu de înțeles ce s-ar putea negocia.
Dacă Trump este preocupat de securitate, așa cum susține, nu ar fi nevoie să negocieze nimic altceva. Datorită unui acord bilateral între Statele Unite și Danemarca, care guvernează politica externă a teritoriului autonom, și a altor convenții, militarii americani au deja tot accesul la locul de care ar putea avea nevoie.
Ei au deja o bază de comandă spațială pe insulă și ar putea reactiva alte 15 sau 16 pe care a decis să le închidă după sfârșitul războiului rece. Danemarca a declarat deja că nu se va opune redeschiderii bazelor.
Trump nu ar trebui să cheltuiască niciun ban pentru a „cumpăra” Groenlanda și nici să lanseze o singură bombă pentru a o popula, dacă dorește, cu soldați, pușcași marini, trăgători de elită și rachete.
Dacă scopul este de a-și determina partenerii din NATO să investească mai mult în apărare, escaladarea violenței este inutilă. De la invazia rusă din Ucraina din 2022, țările europene care sunt membre ale alianței și-au majorat substanțial cheltuielile militare.
Acestea s-au angajat deja să investească 5% din Produsul lor Intern Brut în acest sector până în 2035 – iar spectrul lui Vladimir Putin va face ca mai multe dintre ele să atingă acest obiectiv cu mult înainte de termenul final.
Cel mai vizibil efect al declarațiilor lui Trump nu a fost acela de a consolida alianța militară occidentală, ci de a o slăbi.
Coeziunea și încrederea dintre națiunile semnatare, care au stat la baza sistemului și care deja sufereau de pe urma deschiderilor președintelui american către autocratul rus, primesc o lovitură formidabilă și poate chiar definitivă odată cu amenințarea celui mai puternic membru – atenuată miercurea aceasta (21 ianuarie) în stilul ambiguu al lui Trump – de a folosi forța împotriva unuia mai slab.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
Ipoteza că nu există rațiuni de stat care să-l încurajeze pe republican, ci vanitate personală, nu mai poate fi exclusă. El însuși alimentează acest gen de interpretare atunci când îi scrie primului-ministru norvegian, sugerând că faptul că nu a primit Premiul Nobel pentru Pace îl scutește de a-l solicita. De asemenea, a sugerat că ar dori să extindă teritoriul american.
Este terifiant să ne imaginăm că niște capricii puerile ar putea ghida acțiunile celei mai mari puteri economice și militare de pe planetă – și că mijloacele de a le stopa sunt atât de limitate astăzi. Pe lângă dubioasa putere de convingere a europenilor, rămân la fel de incerte frânele politice și instituționale interne.
