De la prevenirea și reducerea contaminării cu aflatoxine în arahide, până la stabilirea nivelurilor maxime de plumb în anumite condimente, precum scorțișoara și ierburile aromatice – sunt doar câteva dintre noile standarde de siguranță și calitate alimentară adoptate în cadrul celei de-a 48-a reuniuni a Comisiei Codex Alimentarius FAO-OMS, organism executiv însărcinat cu protejarea sănătății consumatorilor și garantarea unor practici corecte în comerț, relatează agenția Ansa.
Printre acest set de actualizări au fost revizuite peste 500 de dispoziții referitoare la aditivii alimentari, cu o atenție specială acordată utilizării coloranților. De exemplu, au fost revocate de la folosire extractele bixină în lactatele fermentate naturale, în timp ce a fost aprobată utilizarea lor pentru fructele conservate în cutii sau sticle pasteurizate, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Acesta este un pigment natural folosit ca și colorant inclusiv în industria alimentară, obținut din semințele arborelui tropical Bixa orellana, originar din America Centrală și de Sud.
În ceea ce privește aflatoxinele, cei mai puternici agenți cancerigeni hepatici cunoscuți, codul de conduită recomandă o serie de practici menită să reducă nivelul lor în arahide, în diferitele etape ale lanțului alimentar: prerecoltare, recoltare, transport, depozitare și producție.
Au fost stabilite niveluri maxime de plumb în condimente
În privința condimentelor, în special a scoarței uscate și a ierburilor aromatice, chiar dacă sunt consumate în cantități mici spre deosebire de alte alimente, Codex a considerat importantă stabilirea nivelurilor maxime de plumb, având în vedere impactul asupra comerțului și necesitatea de a garanta protecția consumatorilor și corectitudinea practicilor comerciale.
În final, au fost introduse linii directoare pentru monitorizarea nivelurilor maxime ale reziduurilor de pesticide din alimente, oferind un cadru științific solid pentru controlul purității și stabilității materialelor de referință și pentru a permite utilizarea acestora chiar și după data de expirare, atunci când puritatea rămâne în limite acceptabile — măsură care reduce costurile, risipa și consolidează încrederea în fiabilitatea analizelor.
