Într-o locaţie secretă din zona rurală din Ţara Galilor, naturaliştii au plantat 30 de exemplare tinere dintr-o plantă obişnuită, care a fost culeasă aproape până la dispariţie, relatează Reuters.
Cotoneaster Cambricus, Cotoneaster galez, creşte doar pe stânci sălbatice şi bătute de vânt din nordul Ţării Galilor. Până în anii ’60, colectarea excesivă de către entuziaştii secolului al XIX-lea şi păşunatul de oi, capre şi iepuri au redus numărul acestei specii de plante în sălbăticie la doar şase, potrivit stiripesurse.ro.
Citește și : Cum a ajuns Rusia în vizorul ISIS
Dar zeci de ani de eforturi minuţioase de conservare au crescut acest număr la aproximativ 110, ajutat de cea mai recentă plantare de exemplare cultivate la gradina zoologică Chester din apropiere.
“Când oamenii se gândesc la specii pe cale de dispariţie, te gândeşti la rinoceri şi urangutani şi lucruri de genul acesta. Dar acum, de fapt, 40% dintre speciile de plante din lume sunt ameninţate cu dispariţia într-o măsură sau alta”, a spus Phil Esseen, şeful departamentului de plante al grădinii zoologice.
“Cred că aceasta i-ar surprinde pe oameni. Şi, de asemenea, i-ar surprinde că exista de fapt specii de plante chiar în pragul lor, în nordul Ţării Galilor, care sunt pe cale critică de dispariţie”, a explicat el.
La începutul lunii martie, echipa a plantat arbuşti scurţi, goi, din ghivece în noile lor case în peisajul rural aspru din Ţara Galilor.
“Nu este cea mai spectaculoasă plantă, dar, ştii, nu poţi să te uiţi doar după aspect. Are flori mici, albe, în mai, iar apoi produce fructe în toamnă”, a spus Esseen.
“Este foarte important să conservăm speciile locale”, a adăugat el.
“Toate speciile fac parte din mediul de viaţă şi toate interacţionează între ele, aşa că trebuie să încercăm să păstram cât mai multe dintre acestea”, a afirmat el.
Citește și : Cine este oligarhul care deține mall-ul în care a avut loc atacul terorist din Moscova
Plantată cu diferite grade de protecţie faţă de fauna locală, ale cărei condiţii pot împiedica creşterea şi preveni reproducerea naturală, echipa de conservare speră în cele din urmă să creeze o populaţie stabilă a acestei plante.
“În termeni de timp… probabil că vor fi decenii”, a conchis Phil Esseen.