Pandemia cu noul coronavirus complică şi mai mult eforturile ONG-urilor care susţin populaţiile deja foarte vulnerabile din Africa subsahariană, unde potrivit ONU 76 de milioane de oameni au nevoie de asistenţă pentru a putea trăi, transmite vineri AFP, scrie agerpres.
În Camerun, unde sistemul de sănătate este disfuncţional, campania de vaccinare împotriva poliomielitei a fost “suspendată”. În Ciad, campania de vaccinare antirujeolică a fost “amânată”. În Niger şi Burkina Faso, pradă atacurilor unor grupări jihadiste, zborurile care transportă ajutoare umanitare au fost suspendate. În Republica Centrafricană, unde o bună parte din teritoriu este controlat de grupări armate, lipseşte şi clorul necesar pentru a furniza apă potabilă persoanelor deplasate.
Citește și : Boris Johnson mulțumește personalului medical care l-a tratat de COVID-19
Totuşi, “unele programe într-adevăr s-au încetinit sau au fost suspendate temporar, dar majoritatea operaţiunilor umanitare continuă, adaptându-se pentru a ne proteja mai bine echipele şi beneficiarii”, a asigurat Julie Belanger, şefa biroului pentru coordonarea afacerilor umanitare al ONU pentru Africa de vest şi Africa centrală.
De exemplu, în Niger, ajutorul alimentar nu mai este distribuit unor mulţimi de sute de oameni, ci în grupuri mici, cu respectarea distanţării sociale, lucrătorii umanitari sunt echipaţi complet, iar pentru a diminua frecvenţa distribuirii fiecare beneficiar primeşte echivalentul raţiei pe două-trei luni, a explicat Jean Noel Gentile, responsabil al Programului alimentar mondial. Mai mult, s-a renunţat la înregistrarea amprentelor digitale.
În plus, atât guvernele africane cât şi ONG-urile se tem ca lucrătorii umanitari să nu propage ei înşişi virusul. De exemplu, în estul Republicii Democratice Congo, primul caz înregistrat la Goma a fost al unui nigerian care lucra pentru un ONG.
Or, pentru a evita această eventualitate este nevoie de măşti, mănuşi, combinezoane, care sunt deja greu de găsit chiar în Franţa, cu atât mai mult în mijlocul Africii, a remarcat Isabelle Robin, directoare de operaţiuni pentru Africa centrală a organizaţiei Acţiune contra foametei (ACF).
Un obstacol suplimentar în calea activităţii lucrătorilor umanitari îl reprezintă închiderea frontierelor şi restricţiile de deplasare. O doctoriţă ginecolog care lucrează pentru Medici fără frontiere (MSF) şi care se ocupă de femeile însărcinate din sudul Ciadului, unde rata mortalităţii la naştere este foarte ridicată, a rămas blocată în Europa.
Peste tot ONG-urile încearcă să negocieze cu autorităţile “coridoare umanitare” şi excepţii pentru personalul lor.
Dar noile constrângeri au un cost, iar cea mai mare problemă este finanţarea, într-un moment în care creditorii “se uită în altă parte”, spune un responsabil al Unicef din Congo.
ONU a lansat un “plan de răspuns umanitar mondial” în sumă de 2 miliarde de dolari, destinaţi în mare parte Africii, care vineri dimineaţa – încă mai puţin afectată de noul coronavirus decât restul lumii – număra oficial circa 12.000 de cazuri şi 600 decese.
La faţa locului, toţi se tem că aceşti bani nu sunt suficienţi şi ar putea fi nevoie să se apeleze la fondurile strânse pentru a răspunde la uriaşele necesităţi existente dinainte de pandemie.
“Important este să nu fie uitate toate celelalte nevoi ale populaţiei”, subliniază Maaike Hersevoort, şefa misiunii MSF în Republica Centrafricană, amintind de epidemia de rujeolă care are loc în prezent în această ţară.
Citește și : Capacitatea de la terapie intensivă din Istanbul, ocupată în proporţie de 80% de pacienţi cu COVID-19
În Republica Democratică Congo, pentru MSF nici nu intră în discuţie întreruperea vaccinărilor, în condiţiile în care epidemiile de ebola, holeră şi rujeolă au provocat peste 6000 de morţi, de la începutul lui 2019.
Preocuparea este cu atât mai mare cu cât încă dinainte de pandemie ONG-urile se aşteptau la o degradare a situaţiei umanitare. În Africa de vest şi centrală, potrivit proiecţiilor ONU, 44 de milioane de oameni vor avea nevoie de ajutor anul acesta, cu 6 milioane mai mulţi ca anul trecut. În Sahel, insecuritatea alimentară este în creştere, având în vedere mai ales pierderile provocate recoltelor de ultimul sezon de precipitaţii.
“Suntem deosebit de îngrijoraţi mai ales pentru copii, care, fiind în situaţia de malnutriţie, sunt mai vulnerabili faţă de alte boli”, notează Isabelle Robin. “Nu ştim ce consecinţe poate avea coronavirusul asupra persoanelor afectate de paludism sau malnutriţie”, adaugă Jamal Mrrouch, şeful misiunii MSF din Niger.
Pe lângă epidemia în sine, stârnesc preocupare măsurile drastice luate de autorităţi pentru prevenirea ei. Interdicţia de a călători, de a circula riscă să împingă milioane de oameni şi mai mult în sărăcie.
“Nu trebuie pierdut din vedere impactul pe termen mediu şi lung al acestei crize”, a subliniat Bruce Biber, directorul Comitetului internaţional al Crucii Roşii în Republica Centrafrican. “Populaţia este deja sub o asemenea presiune de atâţia ani încât nu lipseşte mult să ajungă într-o situaţie disperată”.
