Chiar și fără a contracta virusul, pandemia de COVID-19 pare să fi accelerat îmbătrânirea creierului. Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Nottingham arată că efectele colective ale izolării, stresului și incertitudinii au lăsat urme neurologice vizibile, detectabile la nivel structural în creierul persoanelor altminteri sănătoase.
Folosind algoritmi de inteligență artificială și scanări cerebrale din baza de date UK Biobank, echipa condusă de dr. Ali-Reza Mohammadi-Nejad a analizat imagini de la peste 15.000 de participanți, comparând rezultatele de dinainte și după izbucnirea pandemiei. Chiar și în lipsa infecției cu SARS-CoV-2, cercetătorii au observat o reducere a volumului de materie cenușie și albă – markeri ai îmbătrânirii cerebrale – sugerând că mediul social advers a avut un impact clar asupra sănătății creierului, potrivit stiripesurse.
Citește și: UE a aprobat al 18-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei: „Unul dintre cele mai dure de până acum”
„Chiar și la persoanele care nu s-au infectat, stresul prelungit și izolarea par să fi accelerat îmbătrânirea cerebrală cu aproximativ cinci luni,” notează cercetătorii. Deși acest decalaj pare modest, este semnificativ din punct de vedere statistic.
Potrivit Nature, la cei care au fost infectați s-a remarcat și o încetinire a vitezei de procesare cognitivă, consolidând ideea că efectele pandemiei sunt atât virale, cât și psihosociale.
Vestea bună? Creierul rămâne un organ remarcabil de adaptabil. Datorită neuroplasticității, multe dintre aceste modificări ar putea fi reversibile, mai ales dacă sunt susținute de un mediu stabil, rutine sănătoase și strategii colective de gestionare a stresului.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Acest studiu evidențiază un adevăr adesea ignorat în gestionarea crizelor globale: chiar și în lipsa unei boli fizice, trauma colectivă poate afecta profund sănătatea mentală și neurologică. Iar protejarea creierului în astfel de perioade ar trebui să devină o prioritate în politicile de sănătate publică.
