“Acum, când văd nişte scări care au doar câteva trepte, ştiu că pot să le urc de unul singur”, a declarat Wolfgang Jager, unul dintre cei doi pacienţi care au participat la un prim studiu clinic, într-o înregistrare video ce a fost difuzată luni.
“Este agreabil să nu mai fiu nevoit să depind tot timpul de ceilalţi”, a subliniat acest elveţian de 54 de ani, pentru care urcarea şi coborârea câtorva trepte în timpul vacanţelor “nu i-au pus nicio problemă” odată ce dispozitivul a fost pornit.
Medicii i-au plasat câţiva electrozi într-o regiune specifică din creier şi aceştia sunt conectaţi la un dispozitiv implantat la nivelul pieptului. Atunci când sunt pornite, dispozitivele trimit impulsuri electrice spre creier.
Tehnica, experimentală, este dedicată persoanelor care suferă de leziuni incomplete ale măduvei spinării – când legătura dintre creier şi măduva spinării nu a fost secţionată complet – şi care sunt capabile să efectueze mişcări parţiale.
Echipa elveţiană care a coordonat studiului, publicat în revista Nature Medecine, s-a remarcat prin reuşite recente care utilizează implanturi în creier sau în măduva spinării pentru a le permite pacienţilor paralitici să meargă din nou.
De această dată, cercetătorii au dorit să determine regiunea din creier care este cel mai mult implicată în vindecarea persoanelor cu leziuni ale măduvei spinării.
Folosind tehnici de imagistică 3D pentru a cartografia activitatea cerebrală a şoarecilor cu astfel de leziuni, ei au creat un fel de “atlas al creierului”. Regiunea căutată s-a dovedit a fi situată în hipotalamusul lateral, cunoscut pentru faptul că reglementează trezirea, alimentaţia şi motivaţia.
Un grup de neuroni din acea zonă “par să fie implicaţi în recuperarea mersului după o leziune a măduvei spinării”, a declarat Gregoire Courtine, profesor de neurologie la Ecole Polytechnique Federale din Lausanne (Elveţia).
Cercetătorii au căutat apoi să amplifice semnalul hipotalamusului lateral prin stimulare cerebrală profundă, o tehnică utilizată frecvent în cazul maladiei Parkinson.
Testele efectuate pe şobolani şi pe şoareci au arătat că stimularea electrică ameliorează “imediat” mersul pacienţilor, potrivit autorilor studiului.
“Simt nevoia de a merge”
“Îmi simt picioarele”, a exclamat prima persoană care a participat la studiul realizat în 2022 – o femeie -, atunci când dispozitivul a fost pus în funcţiune pentru prima dată, a dezvăluit neurochirurgul Jocelyne Bloch. “Simt nevoia de a merge”, a adăugat pacienta după ce intensitatea curentului electric a fost crescută.
Pacienţii incluşi în studiul clinic, care puteau să îşi pornească singuri stimulatoarele atunci când aveau nevoie, au beneficiat şi de mai multe luni de reabilitare şi antrenament muscular.
În cazul femeii, obiectivul era de a merge fără un cadru metalic. Pentru Wolfgang Jager, să urce scările de unul singur. “Ambii şi-au atins obiectivele”, a subliniat Jocelyn Bloch.
Alte cercetări suplimentare sunt necesare, iar această tehnică nu este eficientă pentru toţi pacienţii, a avertizat Gregoire Courtine.
Întrucât totul depinde de stimularea semnalului creierului către măduva spinării, cantitatea de semnal iniţial joacă un rol. Şi deşi stimularea cerebrală profundă este de acum mai răspândită, unii oameni nu se simt “confortabil” cu o astfel de intervenţie asupra creierului lor, a adăugat el.
În viitor, potrivit acestor cercetători, cea mai bună opţiune pentru recuperarea după acest tip de leziune ar putea implica stimularea hipotalamusului lateral şi a măduvei spinării. AGERPRES/(AS – autor: Florin Bădescu, editor: Simona Tatu, editor online: Adrian Dãdârlat)
