Perspectiva unei noi crize a rachetelor din Cuba. Occidentul pariază orbește pe ideea că Putin joacă la cacealma
Când o flotilă rusă cu patru nave a navigat, miercuri, în portul Havana, autoritățile americane s-au grăbit să minimizeze semnificația evenimentului. S-a reamintit că desfășurarile Rusiei făceau parte din activitatea navală de rutină și că nu este neobișnuit ca Marina Rusă să navigheze cu vase de război în emisfera vestică. „Nimic de văzut aici”, spunea, cu alte cuvinte, nota.
Și totuși, în mod clar, acestea nu sunt vremuri obișnuite și acesta nu a fost un convoi obișnuit. Flotila care a sosit în Cuba a fost cea mai mare din ultimii ani. Include fregata cu rachete ghidate Amiral Gorșkov, una dintre cele mai moderne nave ale Marinei Ruse, înarmată cu rachete hipersonice, și submarinul cu rachete de croazieră cu propulsie nucleară Kazan, unul dintre cele mai avansate submarine rusești aflate în serviciu astăzi – și primul submarin de acest fel dislocat într-un port străin. În plus, în drumul lor spre Cuba, cele patru nave rusești au efectuat antrenament cu „rachete de înaltă precizie” în Oceanul Atlantic, care a implicat tragerea de rachete asupra țintelor inamice simulate de la o distanță de 600 de kilometri. Este de așteptat ca navele rusești să rămână în regiune pe tot parcursul verii pentru o serie de exerciții militare planificate în Caraibe și, eventual, să se oprească în Venezuela, potrivit stiripesurse.
Citește și : CA obține câștig de cauză față de Cinema 1 privind insuficiența de programe locale
Oricât de „de rutină” ar fi această desfășurare, simbolismul unui submarin rusesc cu propulsie nucleară – și capabil de energie nucleară – deasupra apei la doar 150 de kilometri de Florida nu a fost ratat de nimeni. Autoritățile americane au descris anterior aceste submarine ca fiind „capabile să prezinte o amenințare proximă persistentă pentru SUA”. „Navele de război reamintesc Washingtonului că este neplăcut când un adversar îți vine în proximitate”, a declarat Benjamin Gedan, director al programului pentru America Latină la think tank-ul Wilson Center din Washington, DC.
Deși aceasta nu este încă o a doua criză cubaneză a rachetelor – oficiali din Cuba, Rusia și Statele Unite s-au străduit să clarifice că nu sunt desfășurate arme nucleare nici pe Kazan, nici pe Amiralul Gorșkov – este greu ca operațiunile să nu fie privite drept un răspuns la recenta intensificare a războiului SUA-NATO împotriva Rusiei. În ultimele săptămâni, SUA și alte câteva țări NATO au autorizat, pentru prima dată, în mod oficial Ucrainei să folosească arme cu rază lungă de acțiune furnizate de Occident – și chiar F-16-uri occidentale – pentru a ataca teritoriul Rusiei. Între timp, Ucraina a efectuat, aproape sigur cu aprobarea Occidentului, lovituri cu drone cu rază lungă de acțiune asupra a două stații radar rusești care fac parte din sistemul radar de avertizare timpurie al țării, conceput pentru a detecta rachetele nucleare intercontinentale. Diverse țări NATO, în special Franța, au început, de asemenea, să vorbească deschis despre trimiterea de trupe în Ucraina.
Escaladări periculoase
Ca răspuns la faptul că Occidentul a permis Ucrainei să-și folosească armele împotriva țintelor de pe teritoriul Rusiei, Putin a avertizat că Rusia se gândește să facă același lucru, adică să ofere arme cu rază lungă de acțiune țărilor aliate pentru a lovi ținte occidentale. El a răspuns: „Dacă cineva crede că este posibil să furnizeze astfel de arme unei zone de război pentru a ne ataca teritoriul și a ne crea probleme, de ce nu avem dreptul să furnizăm arme de aceeași clasă regiunilor lumii care ar putea efectua atacuri asupra instalațiilor sensibile ale acelor țări?” De asemenea, Rusia a început, pentru prima dată de la invazie, o serie de exerciții nucleare care implică arme nucleare tactice, inclusiv exerciții în Belarus, care anul trecut a fost de acord să găzduiască arme nucleare tactice rusești, cu declarații explicite că acesta este un răspuns la declarațiile și amenințările unor oficiali occidentali cu privire la Federația Rusă.
Vorbind la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, care a avut loc săptămâna trecută, Putin a clarificat că în prezent nu vede nicio amenințare la adresa suveranității Rusiei care să justifice utilizarea armelor nucleare. Cu toate acestea, el a reiterat că Rusia va riposta dacă cineva ar amenința suveranitatea și integritatea teritorială a statului rus – care, din perspectiva liderului de le Moscova, include Crimeea și Donbasul. De asemenea, a folosit ocazia pentru a aminti lumii că multe dintre armele nucleare tactice ale Rusiei conțineau 70-75 de kilotone de putere explozivă – de aproximativ cinci ori mai mare decât bomba nucleară americană aruncată asupra Hiroshimei în august 1945.
Am putea crede că astfel de declarații, cuplate cu exercițiile Rusiei care implică arme nucleare tactice, ar da cel puțin o pauză de gândire liderilor occidentali, nu numai în Europa, ci și în SUA – mai ales în lumina prezenței intensificate a Rusiei în coasta americană. Cu toate acestea, a devenit un lucru obișnuit în cercurile occidentale să se respingă amenințările nucleare ale Rusiei ca simple trucuri. „Este timpul să demascăm cacealmaua lui Putin”, a declarat fostul congresmen republican Adam Kinzinger, într-un articol din CNN, luna trecută. Între timp, generalul în retragere Philip Breedlove, fostul ambasador Michael McFaul, profesorul de la Stanford Francis Fukuyama și zeci de foști oficiali americani au scris într-o scrisoare către Casa Albă că amenințările Rusiei sunt „demonstrat goale” – și că SUA ar trebui pur și simplu să le ignore.
Chiar zilele trecute, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a respins avertismentul lui Putin, spunând că „nu este nimic nou”. Argumentul este că, pentru că Rusia nu a răspuns provocărilor SUA în trecut, NATO poate continua să treacă „liniile roșii” ale Moscovei fără consecințe. Dar raționamentul acesta omite ceva important. Există motive foarte întemeiate pentru care Putin a evitat până acum să folosească arme nucleare și, în general, să răspundă în natură la escaladarea occidentală: la urma urmei, dacă Putin ar fi ales să răspundă mai agresiv provocărilor occidentale, ar fi oferit NATO justificarea de a intra direct in conflict, cu consecinte potențial inimaginabile. În schimb, Putin a optat pentru un război de uzură de intensitate scăzută în care Rusia a avut în mod clar avantajul, având în vedere plusul său în forță de muncă și capacitatea sa de a produce mai multă artilerie și muniție decât Ucraina și Occidentul împreună – motivul pentru care Rusia pare să câștige războiul.
Totuși, asta nu înseamnă că Putin blufează de data aceasta. Dimpotrivă, evoluțiile retoricii, capacitățile și pozițiile care stau la baza amenințărilor nucleare rusești – accentul mai mare pus pe armele nucleare tactice în planificarea militară și o aparentă scădere a barierelor în calea utilizării lor – „indică faptul că Moscova lucrează încet, dar sigur pentru a submina stabilitatea și creșterea credibilității amenințărilor sale”, după cum a scris recent Giles David Arceneaux, membru al Academiei Forțelor Aeriene din Statele Unite. Riscul de escaladare nucleară este scăzut, dar „foarte real”, a adăugat el. Într-adevăr, în măsura în care o relativă reținere a Rusiei în fața escaladării occidentale continuă să fie interpretată de NATO ca un semn că alianța poate continua să escaladeze cu impunitate, pare rezonabil să presupunem că la un moment dat Rusia poate fi obligată să ia măsuri pentru a restabili credibilitatea descurajării, se arată într-o analiză UnHerd.
Criză de lideri occidentali
Deci, de ce liderii occidentali ignoră cu atâta încredere posibilitatea escaladării nucleare? O posibilă explicație este că actuala conducere occidentală nu are pur și simplu sofisticarea intelectuală, strategică și morală care i-a caracterizat pe factorii de decizie în timpul Războiului Rece. Pe atunci, s-a înțeles că orice scenariu care implică un risc diferit de zero ca cealaltă parte să folosească arme nucleare ar trebui evitat cu orice preț – și că, prin urmare, atunci când vine vorba de arme nucleare, nu blufezi și nu presupui că cealaltă parte blufează.
Citește și : Reţeaua de socializare X autorizează de acum în mod oficial conţinuturile pornografice
Conducerea occidentală de astăzi, definită printr-un amestec volatil și volubil de ignoranță, orgoliu, nihilism moral și disperare, pare să fi uitat aceste principii de bază. Și împreună cu obsesia elitelor occidentale de a se ține de o ordine hegemonică care nu mai există, acest lucru a dus la o astfel de detașare de realitate, încât unii continuă să argumenteze că Occidentul trebuie „să aprobe fără ambiguitate obiectivele de război ale Ucrainei”, inclusiv „ reconstituirea teritorială totală înapoi la granițele națiunii din 1991” — un scenariu care aproape sigur ar avea ca rezultat recurgerea Rusiei la arme nucleare tactice. Este aproape ca și cum astfel de analiști ar încerca în mod deliberat să-l provoace pe Putin să facă asta – poate crezând că va transforma Rusia într-un stat paria și va avea ca rezultat o victorie geopolitică pentru Occident.
În fața unei escalade constante occidentale, cât timp va putea Putin să reziste cererilor crescânde pentru un răspuns puternic venite din partea facțiunilor mai vulcanice ale cercurilor de politică externă ale Rusiei? Un membru de rang înalt al unui influent think tank rus, de exemplu, a sugerat recent ca Moscova să ia în considerare o explozie nucleară „demonstrativă” pentru a convinge Occidentul să refuze să permită Ucrainei să-și folosească armele împotriva țintelor din interiorul Rusiei.
