Piața petrolului a ieșit acum de sub controlul politicului
În decursul ultimelor 24 de ore președintele Trump a venit cu un set stupefiant de „soluții” pentru criza petrolieră mondială declanșată de războiul său cu Iranul, scrie THE SPECTATOR, potrivit stiripesurse.ro.
I-ar putea confisca Iranului toate exploatările petroliere. Sau poate-și va trimite trupele să-i captureze principalul nod de export, Insula Kharg. A mai amenințat și că va bombarda țara până o va trimite înapoi în Epoca de Piatră dacă nu redeschide Strâmtoarea Ormuz, în vreme ce concomitent e – aparent – foarte aproape de un „acord fantastic” care va soluționa întregul conflict.
Vor funcționa însă aceste amenințări? Poate pune Trump un capac pe criza în curs? Esențial e că piețele au încetat să mai asculte ce spune el – iar petrolul se scumpește în continuare.
Prețul țițeiului Brent, etalonul pentru Europa, a crescut peste noapte la 116 dolari per baril, mărind presiunea asupra inflației și ratelor dobânzii în întreaga lume dezvoltată. Cel mai nou plan – dacă merită să fie numit astfel – al Casei Albe de a aduce criza sub control e preluarea de către SUA a producției iraniene de petrol. Trump a declarat pentru Financial Times: „Sincer să fiu, chestia mea preferată e să iau petrolul din Iran, dar niște indivizi proști din SUA spun: «De ce faci asta?» Dar sunt niște proști.”
Iar dacă acest plan nu va funcționa, și chiar sună neverosimil pe moment, Trump pare a avea alte planuri de a forța Iranul să-i dea ascultare. Chiar azi la prânz scria pe rețeaua lui, Truth Social: „Ne vom încheia minunatul «sejur» în Iran prin aruncarea în aer și distrugerea totală a tuturor centralelor lor electrice, a puțurilor de petrol și a Insulei Kharg (și, posibil, a tuturor centralelor de desalinizare!)”.
Între timp, guvernul britanic încearcă disperat să prindă din urmă evenimentele. Premierul a convocat patronatele pentru o informare referitoare la război. Cancelara [ministra de finanțe – n.trad.] Rachel Reeves se întâlnește cu omologii ei din G7 pentru a veni cu o reacție comună.
Dar cum Reeves și Starmer refuză până să și evalueze măcar [din considerente ideologic-electorale – n.trad.] unica măsură practică prin care s-ar putea reduce un pic prețul petrolului – reluarea producției în Marea Nordului – e dificil de văzut cum se pot aștepta ei să fie luați în serios.Dar ideea importantă e următoarea: piața petrolului a ieșit acum de sub controlul politicului. Războiul cu Iranul a scos din joc un segment apreciabil al producției și a făcut una dintre rutele maritime cruciale din Golf mult prea periculoasă pentru a putea fi folosită. Piața e contractată, iar cumpărătorii se zbat să pună mâna pe orice resurse mai sunt capabili să apuce.Pe termen mediu s-ar putea să nu conteze. Cele mai multe țări își dezvoltă rapid alternative eoliene și solare, se construiesc noi centrale nucleare, iar state precum Venezuela – cu cele mai mari rezerve din lume – își pot mări producția.
Însă nimic din toate acestea nu se va întâmpla rapid. Pe fondul ofertei restrânse cuplate cu explozia cererii, nu mai are sens ca președintele Trump să încerce din nou să ieftinească petrolul doar prin vorbe. Pur și simplu nu va mai funcționa.
