Guvernele din întreaga lume pregătesc o producție mai mare de cărbune, gaz și petrol decât era estimat anterior, în loc să își reducă dependența de combustibilii fosili. Această tendință contrazice angajamentele asumate la summit-urile ONU privind clima, unde statele s-au obligat să facă tranziția de la combustibilii fosili și să reducă treptat producția, mai ales pe cea de cărbune.
Acest lucru riscă să facă de neatins obiectivele climatice globale, punctează o analiză The Guardian.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Dacă toate proiectele planificate vor fi realizate, până în 2030 producția globală de combustibili fosili ar ajunge la peste dublul nivelului considerat compatibil cu menținerea încălzirii globale sub 1,5°C față de era preindustrială.
„Bugetul de carbon” se epuizează rapid
„Producția de combustibili fosili ar fi trebuit să atingă deja un vârf și să înceapă să scadă. Fiecare an de întârziere sporește presiunea asupra climei”, a avertizat Emily Ghosh, directoare de program la Stockholm Environment Institute (SEI).
Ea a subliniat că este nevoie de o „corecție urgentă de curs”, dar supraproducția actuală consumă rapid „bugetul de carbon” – cantitatea maximă de emisii care poate fi eliberată fără a depăși pragul de 1,5°C.
Raportul privind decalajul de producție 2025 (The Production Gap 2025 report), realizat de SEI împreună cu Climate Analytics și International Institute for Sustainable Development, a analizat 20 dintre cei mai mari producători de combustibili fosili, responsabili pentru 80% din producția globală.
Doar trei țări reduc producția de petrol și gaz
Dintre cele 20 de state analizate, doar Marea Britanie, Australia și Norvegia intenționează să reducă producția de petrol și gaze până în 2030 comparativ cu 2023. În schimb, 11 țări și-au crescut planurile de producție.
Mai multe state vor reduce extracția de cărbune – între ele China, SUA, Germania și Indonezia – dar India, Rusia, Columbia și Australia își vor intensifica exploatările miniere.
Neil Grant, de la Climate Analytics, a explicat că cererea rămâne factorul cheie: „Până acum, creșterea energiei regenerabile s-a adăugat la cererea de combustibili fosili, nu a înlocuit-o. Dar ritmul schimbărilor din sistemul energetic ar putea modifica rapid această dinamică.”
Pericolul întârzierii tranziției energetice
Grant a atras atenția că electrificarea transporturilor și încălzirii poate reduce nevoia de energie primară, dar scăderea cererii de combustibili fosili ar putea duce la ieftinirea lor, ceea ce ar genera un efect de recul.
„Suntem abia la începutul unei tranziții energetice care va remodela cererea, dar multe guverne gândesc în termenii unei lumi în care tranziția energetică se produce foarte lent. Riscul este ca lobby-ul fosil să devină și mai puternic, blocând trecerea către o economie curată, ceea ce ar conduce la haos climatic și la efecte economice negative”, este de părere Grant.
La summit-ul COP26 privind clima, din urmă cu patru ani, statele au convenit să reducă treptat utilizarea cărbunelui („phase down”), iar la COP28, în 2023, s-au angajat să facă tranziţia de la combustibilii fosili, fără însă a defini concret acest proces.
Contradicția dintre angajamente și realitate
„În 2023, guvernele au recunoscut formal necesitatea de a renunța la combustibilii fosili pentru a limita schimbările climatice. Dar raportul nostru arată clar că, în timp ce unele țări s-au angajat la o tranziție energetică curată, multe altele continuă să mizeze pe combustibili fosili, planificând chiar mai multă producție decât acum doi ani”, a spus Derik Broekhoff, autor principal al raportului publicat luni.
Raportul privind Decalajul de Producție 2025 este publicat chiar înaintea întâlnirii liderilor mondiali cu secretarul general al ONU, António Guterres, care va cere noi angajamente pentru reducerea emisiilor înainte de COP30, summit programat în noiembrie, în Brazilia.
Investițiile verzi, blocate la scară globală
Un alt raport, publicat luni de Industrial Transition Accelerator, a constatat că, din peste 700 de proiecte industriale cu emisii reduse planificate la nivel global, doar 15 pe an reușesc să obțină finanțarea necesară pentru a intra în producție. Grupul estimează un potențial de investiții de 1.600 de miliarde de dolari.
„Pentru a menține obiectivul de 1,5°C, lumea are nevoie de reduceri rapide ale investițiilor în cărbune, petrol și gaze și de redirecționarea resurselor către o tranziție energetică echitabilă și justă”, a conchis Ghosh.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
România, în risc de blackout
În România, situația nu este deloc roz la acest capitol. În contextul angajamentelor asumate prin PNRR, care prevăd închiderea tuturor centralelor pe cărbune până la finalul anului 2025, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a lansat recent un avertisment potrivit căruia ar exista un risc de blackout generalizat.
El a invocat un studiu „independent”, comisionat de Transelectrica. România a primit aproximativ 2 miliarde de euro prin PNRR pentru tranziția energetică, dar ministrul recunoaște că nicio centrală nouă pe gaz nu este funcțională în prezent.
S-a ajuns astfel la situația în care România solicită la Bruxelles păstrarea în funcţiune a cel puţin trei grupuri pe cărbune, plus alte două de rezervă.
