Măsurat în dolari, euro a crescut cu 15% în anul de când Donald Trump a revenit la putere, lira sterlină ceva mai puțin, în timp ce yenul japonez, după diverse fluctuații, a revenit practic la nivelul său anterior.
Dacă ne uităm la aceste monede, precum și la modificările pe douăsprezece luni ale indicilor bursieri de pe Wall Street sau ale randamentelor obligațiunilor guvernamentale americane, primul an al celei de-a doua Case Albe a lui Trump a fost unul obișnuit, scrie „Il Corriere della Sera” (Italia), potrivit stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Previzibil, un președinte ca mulți alții.
Măsurat însă în dolari, aurul a crescut cu 91%. Platina a crescut cu 170%; argintul a crescut cu un uimitor 266%, ca să nu mai vorbim de fluctuațiile similare ale litiului sau cuprului. Dolarul este aproximativ la același nivel de acum zece ani față de euro. Cu toate acestea, nu a pierdut niciodată atât de mult din valoare și niciodată atât de repede față de metalele prețioase.
Se pare că cineva a plecat la vânătoare de active solide – relicve barbare, cum spunea John Maynard Keynes – considerându-le singurele active cu care să se protejeze în această epocă de frământări. Așa cum ne amintește recenta apropiere a portavionului USS Abraham Lincoln de Iran, Statele Unite sub Donald Trump nu se retrage din lume. Nu renunță la supremația lor. Pur și simplu vor să renunțe la responsabilitățile, valorile și costurile vechiului sistem de alianțe, instituții și reguli pe care America însăși le-a construit în ultimii optzeci de ani pentru a-și exercita conducerea.
Ceea ce se schimbă nu este ambiția superputerii, ci modul în care o exprimă și o cultivă. Insultele la adresa Canadei și Europei, pretențiile legate de Groenlanda, fascinația pentru Vladimir Putin distrug coaliția care a câștigat Războiul Rece.
Tarifele, prezice economista Gita Gopinath, vor eroda în cele din urmă creșterea economică și investițiile în America, așa cum a făcut-o Brexitul în Regatul Unit. Apoi, desigur, există atacul asupra băncii centrale, presiunea asupra întregii structuri a instituțiilor democratice americane și deficitul anual de aproape 2 trilioane de dolari.
Putem pune un preț de piață pe o astfel de transformare, în timp ce aceasta se întâmplă? Explozia prețului aurului și metalelor are de fapt, în primul rând, o explicație practică. Aproape materială. Astăzi, activele lichide în dolari, ușor vandabile, valorează puțin peste o sută de trilioane, sau aproximativ la fel ca produsul intern brut al planetei: două treimi sunt acțiuni, restul datorie guvernamentală americană, plus o parte din datoria privată.
Atunci când un fond de pensii mare, un fond suveran de investiții, sau o bancă centrală dorește să își reducă expunerea la dolar – având în vedere incertitudinile menționate mai sus – trebuie să vândă o parte din aceste active și să cumpere altceva. Da, dar ce? Euro este împovărat de lipsa de unitate politică, de puterea sondajelor inamicilor săi din Franța și Germania, de creșterea slabă și de umbra lui Putin. Yenul este împovărat de datorii, demografie și de o conducere politică în prezent aventuroasă. China este o lume închisă, ilizibilă. Elveția este prea mică. Goana după aur începe de-aici, din cauza lipsei de alternative în vremuri tulburi.
Însă activele în aur de pe piață valorează în prezent 37 de trilioane de dolari, o treime din cele în dolari americani. Activele în argint valorează o douăzecime din cele în dolari americani, motiv pentru care fluxurile în dolari fac ca prețul metalului gri să crească vertiginos. Un container imens, golit, face ca două vase comunicante mai mici să se reverse. Toate acestea sugerează că, dacă lucrurile continuă așa, în cele din urmă sistemului financiar îi va lipsi o ancoră solidă.
Pentru prima dată, în 2025, dolarul, în loc să se consolideze precum activele refugiu, a scăzut în perioadele de criză. Iar acum, ponderea dolarului în rezervele băncilor centrale globale, cândva de 60%, ar putea să fi scăzut deja mult sub 50%.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
Dacă dolarul continuă să piardă din valoare, Europa va risca, trebuind să scumpească exporturile pentru jumătate din economia globală. Dar în același timp, poate avea și o oportunitate, dacă profită de ocazie și lansează o euroobligațiune în valoare de (cel puțin) un trilion pentru proiecte comune în apărare, spațiu, pământuri rare, cipuri, inteligență artificială, orice ar oferi autonomie și ar proteja împotriva șantajului superputerilor.
Aceste euroobligațiuni ar ajunge imediat în rezervele tuturor băncilor centrale, în locul câtorva dolari. Pentru că Europa este astăzi împărțită între cei care nu vor să se descurce fără Statele Unite și cei care înțeleg că nu mai există nicio opțiune.
