Ce poate și ce nu poate să facă președintele României? Răspunsul la această întrebare nu e cunoscut de o mare parte a populației. Fantoma lui Ion Iliescu, omul-stat, mai bântuie și acum mințile multor români.
Mai ales în primele mandate, președintele Iliescu a deținut toată puterea politică și pe cea judecătorească. Parlamentele și guvernele au fost la picioarele lui iar Justiția a fost în cea mai mare parte politizată, fabricând dosare doar adversarilor politici ai FSN-FDSN-PDSR, strămoșii PSD de azi, scrie DEUTSCHE WELLE, potrivit stiripesurse.ro.
Mulți români, mai ales din România profundă, cred în continuare în președintele-tătuc, în omul-stat care are puterea de decizie în toate domeniile. Lipsa de cultură politică își spune cuvântul, în condițiile în care prerogativele președintelui conferite de Constituție nu sunt cunoscute. Nu se știe că România are un regim semi-prezidențial și că șeful statului are atribuții limitate, cea mai importantă fiind aceea de mediator între puterile statului și între stat și societate. Președintele conduce Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și este comandantul suprem al forțelor armate, desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere al Parlamentului, încheie tratate bilaterale cu alte state cu aprobarea Parlamentului, trasează liniile directoare ale politicii externe, numește șefii principalelor parchete și președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Citeşte şi: Un copil de un an a rămas blocat într-o mașină la Orhei – Stiripesurse.md
Am enumerat doar câteva din prerogativele cele mai importante pe care le are președintele României. Dar populismul din programele electorale ale celor mai mulți candidați la alegerile prezidențiale care se vor desfășura peste două săptămâni întrece cu mult rolul președintelui.
„Planul Simion“, un amalgam de promisiuni fantasmagorice
Candidații au introdus în programele lor electorale atribuții care țin strict de Guvern și Parlament privind politica economică, atragerea de investiții străine, mărirea pensiilor și salariilor și nu numai.
Candidatul AUR George Simion și-a prezentat în urmă cu patru luni programul electoral în care la loc de cinste se află așa-numitul „Plan Simion“. O păcăleală prin care Simion promite construirea în cei cinci ani de mandat a unui milion de apartamente, fiecare costând doar 35.000 de euro, cu mult sub prețul pieței – este vorba de apartamente cu două camere.
În primele zile de la startul Planului Simion, peste 15.000 de persoane din București și din alte municipii au dat buzna să semneze un contract care de fapt nu avea nici o bază legală. În Planul Simion se spune că statul va pune la dispoziție terenurile iar o companie tot de stat va construi apartamentele. În plus, tot statul va plăti dobânda la împrumuturile la bănci pe care le vor face cetățenii care vor să beneficieze de un asemenea chilipir. Oamenii nu și-au pus nici o clipă problema că șeful statului nu poate fi nici dezvoltator imobiliar și nici nu poate interveni în politica fiscală a Băncii Naționale a României. Președintele nu poate da ordine ca la armată, ci poate interveni doar în medierea unor conflicte între puterile statului – legislativă, executivă și judecătorească.
Se pare că aberațiile lui George Simion i-au adus puncte importante odată cu lansarea programului electoral, care l-au propulsat pe locul doi, după Marcel Ciolacu, în prima etapă a cursei către Cotroceni. Lipsa culturii politice a unei mase importante de votanți îi vine ca o mănușă lui George Simion și, prin extensie, partidului AUR la alegerile parlamentare.
Simion sădește sămânță pentru cei care spun că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu – aproape jumătate din populație potrivit studiilor sociologice. Recent a afirmat, potrivit fanatic.ro, că „față de ce președinți am avut din 1989 încoace, Ceaușescu era bine, bine. Era bine comparativ cu Klaus Iohannis, cu Traian Băsescu, cu Ion Iliescu“.
A da apă la moară nostalgicilor comunismului e o strategie de care s-a folosit și C.V. Tudor în anul 2000, când a intrat în turul doi alături de Ion Iliescu. Mă îndoiesc însă că George Simion chiar plânge după Ceaușescu, dar profită de masa de nostalgici pentru culegerea de voturi. „Antiromânismul“ de care îi acuză pe foștii și actualul președinte e pus în balanță cu profilul de „patriot“ al dictatorului Ceaușescu.
În majoritatea programelor electorale ale candidaților pentru Cotroceni, reforma Justiției nu ocupă un loc central. Ba mai mult, din programul lui Marcel Ciolacu lipsește cu desăvârșire. Într-o emisiune la Rock FM, liderul PSD a explicat și de ce: „Cred că am vorbit prea mult despre Justiție. Gata, funcționează Justiția, hai să o lăsăm în pace“.
Afirmația iresponsabilă a candidatului cu cele mai mari șanse de a fi ales președintele României ar trebui să dea fiori întregului electorat și acelor magistrați care știu din interior că Justiția are nevoie de o reformă radicală, dincolo de cele două legi care nu au schimbat mare lucru.
