Frații mai mari care au preluat responsabilități de îngrijire față de cei mici dezvoltă o maturitate mai precoce, un simț al leadershipului mai pronunțat și o capacitate sporită de empatie, arată studiile din domeniul psihologiei.
Asumarea unor obligații care revin în mod normal adulților lasă urme profunde în profilul psihologic al primului născut. Cercetătorii au identificat mai multe trăsături comune acestei categorii, dincolo de situațiile individuale, scrie El Economista.
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
Teoria Familială Sistemică a lui Bowen arată că poziția de naștere în familie influențează semnificativ personalitatea unui copil. Frații mai mari tind să dezvolte un comportament de lider, în timp ce cei mai mici adoptă mai degrabă o atitudine de urmaș. Această dinamică apare mai ales atunci când diferența de vârstă dintre frați este mai mare.
Experții sugerează că frații mai mari ajung să înțeleagă emoțiile celor mici înainte ca aceștia să le poată verbaliza. Această capacitate de a citi și gestiona trăirile altei persoane contribuie la o inteligență emoțională mai dezvoltată față de media colegilor de vârstă.
Responsabilitățile crescute vin însă și cu un cost. Frații mai mari tind să fie mai perfecționiști și să evite greșelile cu orice preț. Acest tip de presiune din copilărie poate genera un nivel mai ridicat de stres, care se poate menține și la vârsta adultă.
Cercetările lui Toman au arătat că poziția dintre frați influențează chiar și probabilitatea de divorț. Cercetările arată că partenerii care au avut în familie roluri complementare – de exemplu, el a crescut cu o soră mai mică, ea a crescut cu un frate mai mare – au șanse mai mici de divorț. Fiecare reproduce în cuplu un tipar relațional deja cunoscut din familie.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
Psihologii subliniază că aceste tendințe se observă la nivel general și nu se aplică în toate cazurile. Poziția de naștere nu reprezintă singurul factor care definește personalitatea unei persoane.
