Războiul din Ucraina pare, la acest sfârşit de an, mai aproape ca oricând de punctul în care protagoniştii să ajungă la un acord de pace graţie planului prezentat de Statele Unite, care a fost, în ultimele săptămâni, subiectul unor consultări intense, în care Europa a apărat poziţia Kievului faţă de solicitările maximaliste ale preşedintelui rus, Vladimir Putin, relatează EFE, potrivit stiripesurse.ro.
Iniţial, documentul a fost criticat pentru că se alinia la principalele cereri formulate de Kremlin. Totuşi, după modificările europene, Kievul pare dispus să facă concesii în anumite domenii, în mare parte din cauza situaţiei nefavorabile de pe front. De fapt, preşedintele SUA, Donald Trump, cere încheierea conflictului înainte de sfârşitul anului, considerând că Ucraina pierde războiul şi nu este în poziţia de a solicita condiţii mai bune decât cele care se află acum pe masa negocierilor de pace.
Pe măsură ce contactele cu SUA progresează, preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, şi-a flexibilizat poziţiile şi acceptă deja posibilitatea unei retrageri a trupelor sale din zona pe care încă o controlează, în jur de 25%, în regiunea Doneţk. Totuşi, aceasta ar trebui să fie însoţită de o retragere a forţelor ruse de pe o suprafaţă simetrică de cealaltă parte a liniei frontului.
În principiu, Rusia ar accepta demilitarizarea acelei zone din Doneţk, înlocuind armata cu Garda Naţională, care dispune, la rândul său, de armament greu, dacă zona ar trece sub controlul său. SUA propun crearea acolo a unei zone economice libere, iar Kievul nu se opune acestei idei atât timp cât nu va trebui să cedeze Rusiei mai mult teritoriu fără să primească nimic în schimb.
Ucraina a manifestat, de asemenea, disponibilitatea de a renunţa formal la aspiraţia de a adera la NATO, care oricum nu s-ar fi concretizat pe termen scurt sau mediu, dar solicită un acord juridic obligatoriu prin care Washingtonul să se angajeze să vină în ajutorul său dacă Rusia o atacă din nou.
Între timp, Kremlinul avertizează că va ridica “obiecţii puternice”, în special în plan teritorial şi în privinţa reparaţiilor de război prin folosirea activelor sale îngheţate în Europa, faţă de ultimele propuneri pe care Kievul le-a formulat cu ajutorul unor parteneri precum Germania, Regatul Unit şi Franţa.
Deşi Rusia a încercat să marginalizeze Europa în cadrul negocierilor, europenii au reuşit să îşi prezinte contribuţiile în consultări cu emisarul preşedintelui american Donald Trump. Mesajul a fost unul clar: niciun acord nu va fi viabil fără Ucraina şi fără Europa.
Cu excepţia sancţiunilor împotriva celor mai mari companii petroliere ruseşti, SUA par să se alinieze principalelor cerinţe ale Moscovei. Washingtonul şi-a exprimat această poziţie în luna februarie, printr-un conflict verbal dur cu preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, la Casa Albă.
Europenii, care au devenit principalul furnizor de arme pentru Kiev şi chiar au propus desfăşurarea de forţe de menţinere a păcii, au sărit în ajutorul preşedintelui Zelenski de fiecare dată când presiunea de a capitula creştea, ceea ce irită extrem de mult Kremlinul.
În plus, scandalul privind comisioanele către contractorii companiei ucrainene de energie atomică, scos la iveală de agenţiile anticorupţie din Ucraina în luna noiembrie, nu a contribuit la consolidarea poziţiei Kievului în procesul de negociere.
Mai mulţi miniştri şi un fost asociat de afaceri al preşedintelui Zelenski au fost acuzaţi în acest scandal, iar mâna dreaptă a liderului de la Kiev pe tot parcursul războiului, şeful său de cabinet, Andrii Yermak, a demisionat la sfârşitul lunii noiembrie, fiind investigat în acest caz.
După ce în 2024 a cucerit sudul regiunii Doneţk, forţele ruse au obţinut în acest an cel mai mare succes după cel înregistrat în primele luni ale războiului. Deşi Kievul încă neagă, preşedintele Putin a anunţat cu mare tam-tam cucerirea bastionului Pokrovsk din centrul regiunii Donbas, un nod de comunicare şi un centru minier de cărbune de importanţă vitală.
Trupele ruse au avansat, de asemenea, în crearea unui coridor de securitate în regiunile Harkov, Sumî şi Dnipropetrovsk, succes care i-a oferit Moscovei argumente pentru a cere retragerea trupelor ucrainene din întreaga regiune Donbas.
Cu toate acestea, armata rusă a cucerit în 2025 mai puţin de 1% din teritoriul Ucrainei, iar Kievul continuă să controleze o treime din regiunile Herson şi Zaporojie.
În mod paradoxal, cele mai importante succese ale armatei ucrainene au avut loc pe teritoriul rus, unde apărarea antiaeriană nu a reuşit să oprească îndrăzneţele operaţiuni de sabotaj ale inamicului.
În luna iunie, operaţiunea “Pânza de păianjen” a pus în dificultate aviaţia strategică rusă prin activarea dronelor aflate pe camioane care au lovit aerodromuri din nordul Rusiei până în inima Siberiei, la peste 4.000 de kilometri distanţă de graniţa comună. Pe lângă faptul că a distrus un număr necunoscut de avioane, Kievul a demonstrat prin această operaţiune lipsa de apărare a Rusiei în faţa unor astfel de atacuri.
Într-o încercare de a reduce aprovizionarea cu combustibil a maşinăriei de război ruse, pe întreg parcursul acestui an armata ucraineană a atacat cu drone şi rachete rafinării şi depozite de petrol de pe teritoriul Rusiei, reducându-i considerabil capacitatea industrială de producţie şi rafinare.
