Reportera TV8, Viorica Tătaru, a fost ținta mai multor acte de intimidare, amenințări și chiar rețineri în timp ce reflecta proteste și manifestații publice din Republica Moldova. Împreună cu operatorul Andrei Captarenco, ea a devenit simbolul unei prese care nu se lasă intimidată. Cazul său ilustrează riscurile reale cu care se confruntă jurnaliștii de teren în contextul polarizării tot mai accentuate a discursului public.
Reținută la Tiraspol în timp ce documenta un protest
În ianuarie 2024, Viorica Tătaru a fost reținută la Tiraspol în timp ce filma un protest organizat de autoritățile separatiste. Singurul detaliu pe care a reușit să-l comunice echipei sale a fost că era însoțită de reprezentanți ai așa-numitului „minister al securității” pentru audieri, potrivit mediaguard.ngo.
Citește și: Ion Suruceanu își cere scuze pentru declarațiile făcute la adresa PAS și a unor oameni de cultură
A fost deschis un dosar penal pentru răpire pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale, însă competențele legale ale instituțiilor moldovenești sunt limitate în regiunea transnistreană.
Amenințări cu moartea și hărțuire online
Pe 23 octombrie 2022, Tătaru a primit un mesaj privat de amenințare cu moartea de la un utilizator al unei rețele sociale. Acesta i-a transmis: „Ai să primești un cartuș în cap de la cineva cu întrebările tale”.
Plângerea depusă de jurnalistă a dus la deschiderea unui dosar penal, însă persoana vizată se află în afara țării. „Cu amenințările online m-am cam obișnuit. Le tratez cu umor uneori, ca mecanism de apărare, dar atunci când sunt grave, cum a fost amenințarea cu moartea, merg imediat la poliție”, spune Viorica Tătaru.
Agresiuni în spațiul public în timpul protestelor
Viorica Tătaru și colegul ei, cameramanul Andrei Captarenco, au fost în mod repetat agresați fizic și verbal în timpul acoperirii protestelor. Au fost împinși, înjurați, li s-au smuls camerele și telefoanele, iar uneori au fost nevoiți să părăsească spațiul public la solicitarea autorităților, pentru a evita escaladarea violenței. „Au mai fost momente similare, cum s-a întâmplat la protestele organizate de tinerii din Blocul Victoria, când cineva m-a lovit cu un megafon în cap. Atunci am depus o plângere, dar nu știu dacă a urmat ceva – nu a fost amendă, doar o atenționare”, povestește jurnalista.
„Ne-am obișnuit cu astfel de momente, ceea ce nu este normal. De fiecare dată când suntem scoși de la proteste, ni se spune că provocăm oamenii. Dar simpla prezență a presei nu ar trebui să fie considerată o provocare. Avem dreptul să fim acolo”, afirmă ea.
În alte cazuri, au fost depuse plângeri penale împotriva lor de către protestatari, în urma unor interacțiuni tensionate, chiar dacă imaginile video contrazic acuzațiile.
Cazuri documentate: de la amenințări verbale la agresiuni fizice
Un episod a avut loc la Comrat, unde două femei aflate în stare de ebrietate au manifestat comportamente agresive față de echipa TV8. „După ce au fost invitate la poliție, și-au cerut scuze și au declarat că nu au avut intenții reale de violență. Dar în teren, comportamentul lor era amenințător.”
În altă situație, o protestatară i-a spus jurnalistei că îi va „tăia gâtul”. A fost depusă o plângere, iar persoana respectivă a fost identificată și invitată la audieri. Tătaru spune că nu urmărește sancțiuni exemplare, ci transmiterea unui mesaj clar: astfel de comportamente nu sunt tolerate într-un stat de drept.
Citește și: Casa lui Brad Pitt din California, jefuită de hoți
Lipsa de consecințe încurajează comportamentele abuzive
Potrivit Vioricăi Tătaru, sancțiunile aplicate în astfel de cazuri – în general amenzi administrative – nu au efect disuasiv. „Unii chiar se simt validați când agresează jurnaliști. Consideră că și-au făcut datoria. Faptul că nu există sancțiuni mai ferme contribuie la repetarea comportamentului.”
Jurnalista atrage atenția că protecția efectivă a muncii presei nu trebuie să rămână la nivel declarativ. „ Dacă noi nu o să luăm loviturile asupra noastră – la propriu și la figurat – atunci nu vom scoate în evidență problema. Nu ne place, nu ne propunem să fim în pericol, dar dacă nu arătăm aceste abuzuri, nu vom reuși să schimbăm nimic.”
