România trăiește astăzi unul dintre cele mai absurde paradoxuri economice din Europa. O țară cu hidroenergie ieftină, energie nucleară stabilă, gaze interne și regenerabile în expansiune a ajuns să aibă una dintre cele mai apăsătoare facturi la energie raportate la puterea de cumpărare.
Explicația oficială este repetată obsesiv: „criza energetică”, „războiul”, „piețele europene”, „volatilitatea”. Toate sunt reale. Dar toate sunt și insuficiente explicații și doar propagandă de ”prostit” populația, potrivit stiripesurse.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
Pentru că alte state au trecut prin aceeași criză fără să transforme energia într-o sursă permanentă de tensiune economică și socială. România însă a făcut exact asta.
Problema nu mai este strict costul producerii energiei. Problema este costul sistemului energetic în sine, un mecanism care adaugă risc, ineficiență, distorsiuni și cost administrativ la fiecare verigă dintre producător și consumator.
Dacă România ar funcționa ca o piață energetică normală – concurențială, predictibilă și coerent reglementată – factura finală ar fi cu 25–45% mai mică. Nu puțin mai mică. Ci radical mai mică.
Cât din factură este energie și cât este costul disfuncției?
Dacă luăm drept reper un sistem energetic european funcțional — cu reguli stabile, costuri eficiente și concurență reală — comparația devine incomodă.
Factura „normală” vs factura românească
Acest tabel spune o poveste simplă și brutală, aproape fiecare verigă a sistemului energetic românesc costă mai mult decât ar trebui să coste într-o economie funcțională. Nu pentru că România ar avea resurse proaste. Ci pentru că și-a construit un sistem scump.
Dacă o factură normală ar fi 100 de lei
Poate cea mai clară imagine este aceasta:
Cu alte cuvinte:
- între 25 și 45 de lei din fiecare 100 de lei reprezintă costul disfuncției;
- iar în anii de criză, aproape jumătate din factură a devenit cost sistemic suplimentar.
Acesta este marele adevăr pe care discursul public îl evită: românii nu plătesc doar energia. Plătesc instabilitatea sistemului.
România produce relativ ieftin și vinde relativ scump
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
Aici apare cea mai mare contradicție economică.
România are:
- hidroenergie cu cost redus;
- nuclear printre cele mai ieftine surse stabile;
- gaze interne;
- regenerabile cu cost marginal aproape zero după amortizare.
Teoretic, toate acestea ar trebui să facă din România una dintre cele mai competitive piețe energetice din regiune.
În practică însă, consumatorul final plătește:
- volatilitate regională;
- mecanismul marginalist european;
- lipsa contractelor stabile;
- lichiditate redusă;
- risc regulatoriu;
- concentrare de piață.
