Regiunea obține posibilitatea să vorbească cu partenerii de pe o poziție de forță
Apropiata vizită în Asia Centrală a secretarului de stat al SUA, Marco Rubio, va deveni o importantă verificare a cursului politic actualizat al SUA în regiune. Washingtonul transferă în mod consecvent formatul “C5+” din planul declarațiilor politice pe făgașul economiei practice. O confirmare clară a acestui fapt o constituie Dialogul referitor la mineralele critice, desfășurat la Astana în intervalul 10-11 iunie. Întâlnirea are ca obiectiv transformarea memorandumurilor – cadru ale summitului de la Washington într-o foaie de drum a investițiilor americane reale, scrie NEZAVISIMAIA GAZETA, potrivit stiripesurse.ro.
Rubio își declarase deja intenția de a vizita regiunea în cadrul formatului “Asia Centrală – SUA”, sau “C5+1” anul acesta ceva mai târziu. În același timp, șeful diplomației americane a susținut anularea amendamentului Jackson-Vanik, care din punct de vedere juridic continuă să se aplice într-o serie de țări post-sovietice, deși și-a pierdut de multă vreme sensul inițial. Pentru Asia Centrală, aceasta nu este doar o problemă simbolică. Anularea restricției învechite ar putea simplifica agenda economico-comercială.
Cu toate acestea, după cum a afirmat pentru publicația rusă “Nezavisimaia Gazeta” Aleksandr Kniazev, cercetător științific principal în cadrul Institutului pentru studii internaționale al MGIMO (Institutul de Stat pentru Relații Internaționale din Moscova) al Ministerului de Externe al Rusiei, dacă chiar va avea loc anularea amendamentului Jackson-Vanik, acest lucru va fi strict simbolic. Cu excepția unor articole ale schimbului de mărfuri, volumul comerțului dintre SUA și fiecare țară din Asia Centrală nu este atât de mare încât să fie de importanță vitală. Partea americană pune în practică acum tactica flirtului – în orice caz, acest lucru este foarte vizibil în ceea ce privește Kazahstanul și Uzbekistanul.
“Probabil că Washingtonul înțelege deja că instrumentele de presiune asupra țărilor din regiune cu scopul de a le distanța de Rusia și de China nu funcționează și utilizarea lor presupune riscuri considerabile chiar pentru SUA. Largul spectru de dependențe ale economiilor țărilor din regiune de Federația Rusă și de R.P.Chineză nu le permite acestora, de exemplu, să îndeplinească cerințele țărilor occidentale privind respectarea sancțiunilor antirusești, iar excesul unor astfel de cerințe ar putea, dimpotrivă, să determine țările din regiune să coopereze și mai mult cu adversarii Statelor Unite. Tot ceea ce se petrece în ultima vreme între Kazahstan și Uzbekistan, care sunt țări-cheie în regiune, constituie un fel de politică de imitație, care demonstrează atenția pentru Asia Centrală, care ține, mai degrabă, de periferia proceselor globale”, a remarcat expertul. După părerea sa, Astana și Tașkentul trebuie să-și dea seama foarte bine de acest lucru și folosesc momentul ca să obțină anumite preferințe concrete pentru ele însele: în ceea ce privește investițiile, preferințe tehnologice etc.
După cum a afirmat Kniazev, în actuala realitate geopolitică, în țările din regiune se produce o spirală a oportunităților multi-vectoriale. O altă problemă este cât va dura această perioadă. Mai ales dacă ținem seama de ambivalența care se manifestă în comportamentul SUA în ce privește politica externă și criza de amploare a dreptului internațional. Nimeni nu poate oferi garanții că unele scenarii hibride nu vor fi aplicate și unei anumite țări din Asia Centrală. “Orice politician contemporan cu judecată sănătoasă nu poate avea astăzi absolut de loc încredere în Washington, însă utilizarea chiar și a unei ferestre de oportunitate de scurtă durată se înscrie pe deplin în concepțiile de politică externă ale țărilor din Asia Centrală. În același timp, din această direcție există un element de demonstrație: atenția sporită din partea SUA trebuie să le arate părții ruse și părții chineze că Asia Centrală este solicitată de SUA.
Pregătirea practică a început anume cu Kazahstanul și Uzbekistanul. În aceste țări au fost în vizită trimisul special al președintelui SUA pentru problemele Asiei Centrale și de Sud, Sergio Gor, șeful Departamentului juridic pentru investiții directe și fonduri de investiții al Corporației financiare internaționale pentru dezvoltarea SUA, Jonathan Taylor, precum și o delegație americană în frunte cu secretarul adjunct al comerțului, David Fogel. Pe lângă convorbirile oficiale avute la Astana și Tașkent, aceștia participă la ședința Dialogului privind mineralele critice dintre SUA și țările din Asia Centrală. Obiectivul vizitei pare extrem de pragmatic: transformarea acordurilor încheiate în ultimele luni într-o foaie de drum pentru investiții, prospectări geologice, prelucrare și logistică. Principalul lucru îl constituie materiile prime critice – litiu, volfram, metalele din pământurile rare, tantal, cobalt și alte resurse, fără de care nu sunt posibile nici tranziția energetică, nici industria de apărare, nici producția de electronice moderne.
Dacă întâlnirile anterioare în formatul “C5+1” erau percepute mai des ca o platformă pentru a discuta despre securitate, Afganistan, energie și durabilitatea regională comună, acum în centrul atenției se află baza industrială a viitorului.
Interesul manifestat de Statele Unite este evident: Washingtonul încearcă să reducă dependența de lanțurile chineze de livrări de minerale critice. China se menține pe poziții puternice nu doar în ceea ce privește extracția, dar mai ales în prelucrarea elementelor din pământurile rare și în producerea de componente pentru acumulatori, electronică și sisteme de apărare. În această situație, Asia Centrală devine pentru SUA nu o periferie, ci o potențială verigă în noua arhitectură de resurse. Regiunea situată între Rusia, China, Asia de Sud și Marea Caspică are rezerve semnificative de bogății minerale și, în același timp, are nevoie de capital, tehnologie și rute de transport.
Cu toate acestea, agenda privind bogățiile minerale prezintă și riscuri. Asia Centrală știe deja că jucătorii externi vin în regiune cu propriile calcule strategice. SUA vorbește despre diversificare și investiții, China vorbește despre infrastructură și prelucrare, UE vorbește despre tranziția verde și lanțurile durabile de livrări, Rusia – despre relațiile economice tradiționale și despre securitate. Pentru statele din regiune, principala problemă este dacă vor putea folosi în interesul propriu concurența centrelor externe de putere și să nu devină obiectul unei noi lupte pentru materiile prime.
