Asociația Promo-LEX a publicat o amplă analiză a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) privind regiunea transnistreană, care include 65 de cauze pronunțate între 2004 și mai 2026. Potrivit organizației, Federația Rusă datorează reclamanților aproximativ 6,4 milioane de euro, sume care nu au fost achitate nici până în prezent.
Documentul sintetizează toate cauzele examinate de CtEDO începând cu hotărârea „Ilașcu și alții”, pronunțată la 8 iulie 2004, și până la cea mai recentă hotărâre, „V.I.”, pronunțată la 21 mai 2026.
Analiza include 55 de hotărâri pe fond și 10 decizii privind inadmisibilitatea, scoaterea cauzelor de pe rol sau admisibilitatea parțială. Curtea s-a pronunțat de trei ori la nivelul Marii Camere, în cauzele Ilașcu (2004), Catan (2012) și Mozer (2016).
Potrivit Promo-LEX, jurisprudența CtEDO a stabilit constant că Federația Rusă poartă responsabilitate pentru încălcările drepturilor omului produse în regiunea transnistreană, din cauza influenței decisive exercitate asupra administrației de facto de la Tiraspol.
Autorii analizei arată că răspunderea Rusiei derivă din prezența militară a Grupului Operativ al Trupelor Ruse și din sprijinul politic, economic și logistic oferit administrației separatiste.
În același timp, Republica Moldova este considerată titulară a jurisdicției teritoriale formale asupra regiunii, însă cu posibilități limitate de intervenție din cauza ocupației. CtEDO a stabilit că autoritățile moldovene au obligația de a utiliza mijloace diplomatice, judiciare și alte măsuri rezonabile pentru protejarea drepturilor cetățenilor.
Promo-LEX menționează că reperul temporal al jurisdicției ruse a fost extins succesiv prin mai multe hotărâri ale Curții. Cauza Mozer din 2016 stabilea responsabilitatea Rusiei până în iulie 2010, Eriomenco din 2017 a extins-o până în septembrie 2016, iar hotărârile Urusbiev și alții (2025) și Zubco (2026) au confirmat răspunderea pentru fapte produse între 2015 și 2018.
Potrivit raportului, Federația Rusă a fost condamnată individual în 46 dintre cele 65 de cauze, ceea ce reprezintă aproximativ 71% din total.
Patru cauze au dus la condamnarea ambelor state — Federația Rusă și Republica Moldova. Este vorba despre Ilașcu (2004), Braga (2017), Filin (2019) și Negruța (2019). În alte două cauze, Pocasovschi și Mihaila (2018) și Jestcov (2021), a fost condamnată doar Republica Moldova.
În trei cauze — Soyma (2017), Kolobychko (2018) și Toțchi și alții (2021) — Ucraina a figurat ca al treilea pârât, însă a fost exonerată în toate cazurile.
Analiza arată că Federația Rusă refuză în mod sistematic executarea hotărârilor CtEDO privind regiunea transnistreană, atât înainte, cât și după excluderea sa din Consiliul Europei.
Suma totală acordată reclamanților depășește 6,4 milioane de euro. Cele mai mari despăgubiri au fost stabilite în cauzele Ilașcu (aproximativ 750.000 de euro), Catan (circa 1,07 milioane de euro) și Sandu și alții (aproximativ 2,75 milioane de euro).
Cauza Sandu și alții, pronunțată în 2018 și care a implicat peste 1.600 de reclamanți — fermieri moldoveni de pe malul stâng al Nistrului — rămâne cea mai amplă cauză colectivă examinată de CtEDO în dosarele privind regiunea transnistreană.
Potrivit raportului, Republica Moldova a achitat integral sumele datorate în toate cele cinci cauze în care a fost condamnată.
Autorii analizei evidențiază că cele mai frecvente încălcări constatate de CtEDO au vizat articolul 5 al Convenției, privind dreptul la libertate și siguranță, prezent în 26 de cauze, articolul 3 privind interzicerea torturii, constatat în 21 de cauze, articolul 13 privind dreptul la un recurs efectiv, în 16 cauze, și articolul 6 privind dreptul la un proces echitabil, în 15 cauze.
Raportul menționează și hotărâri care au deschis noi direcții tematice. În cauza Aslanian (2021), CtEDO a analizat pentru prima dată obiecția de conștiință față de serviciul militar impus de administrația de facto. În cauza Urusbiev și alții (2025), Curtea a constatat pentru prima dată discriminare etnică, iar în cauza Zubco și alții (2026) a recunoscut interferența cu activitatea profesională a apărătorilor drepturilor omului.
Promo-LEX subliniază că, după excluderea Federației Ruse din Consiliul Europei la 16 septembrie 2022, CtEDO continuă să examineze doar faptele produse înainte de această dată.
În concluziile raportului, organizația identifică patru direcții prioritare pentru perioada următoare: informarea publicului privind responsabilitatea Federației Ruse pentru încălcările drepturilor omului din regiune, continuarea litigării strategice, documentarea sistematică a noilor abuzuri și menținerea presiunii politice pentru executarea hotărârilor CtEDO.
