S-au descoperit fosilele unei specii de prădător care ar fi trăit cu mult înaintea dinozaurilor
Cu 40 de milioane de ani înainte ca primii dinozauri să evolueze, un prădător feroce pândea în apele mlăștinoase ale lumii. Numai craniul său avea peste un metru lungime. Stătea la pândă, cu fălcile larg deschise, pregătindu-se să-și încleșteze fălcile încrucișate pe orice pradă suficient de nechibzuită să treacă înot.
Faceți cunoștință cu Gaiasia jennyae, creatura de mlaștină cu un cap în formă de scaun de toaletă. Oamenii de știință au descris fosila recent descoperită a prădătorului straniu într-un articol publicat în revista Nature, scrie Science Daily.
„Gaiasia jennyae era considerabil mai mare decât o persoană și probabil că stătea aproape de fundul mlaștinilor și al lacurilor. Are un cap mare, plat, în formă de scaun de toaletă, care îi permite să își deschidă gura și să tragă prada. Are acești colți uriași, toată partea din față a gurii este formată din dinți uriași”, spune Jason Pardo, cercetător postdoctoral NSF la Muzeul Field din Chicago și coautor principal al studiului Nature. „Este un prădător mare, dar potențial și un prădător de ambuscadă relativ lent”.
Fosila poartă numele Formațiunii Gai-as din Namibia, unde a fost descoperită, și al lui Jenny Clack, un paleontolog specializat în evoluția primelor tetrapode – vertebrate cu patru membre care au evoluat din pești cu aripioare lobate și au dat naștere amfibienilor, reptilelor, păsărilor și mamiferelor.
Coautorul principal al lucrării lui Pardo, Claudia Marsicano de la Universitatea din Buenos Aires și colegii ei au găsit fosila. „Când am găsit acest specimen enorm care zăcea pe afloriment ca o concrețiune uriașă, a fost cu adevărat șocant. Am știut doar văzându-l că este ceva complet diferit. Eram cu toții foarte entuziasmați”, a declarat Marsicano. „După ce am examinat craniul, mi-a atras atenția structura părții frontale a craniului. Era singura parte clar vizibilă la acel moment și prezenta colți mari care se întrepătrundeau în mod neobișnuit, creând o mușcătură unică pentru primele tetrapode.”
Echipa a dezgropat mai multe specimene, inclusiv unul cu un craniu și o coloană vertebrală bine conservate și articulate. „Aveam un material cu adevărat fantastic, inclusiv un craniu complet, pe care l-am putut folosi apoi pentru a-l compara cu alte animale din această epocă și pentru a ne face o idee despre ce a fost acest animal și ce îl face unic”, spune Pardo. Se pare că există multe lucruri despre această creatură care o fac specială.
În timp ce astăzi, Namibia se află la nord de Africa de Sud, acum 300 de milioane de ani era chiar mai la sud. Era aproape de paralela a 60-a, aproape la egalitate cu punctul cel mai nordic al Antarcticii de astăzi. La acea vreme, Pământul se apropia de sfârșitul unei ere glaciare. Terenurile mlăștinoase din apropierea ecuatorului se uscau și deveneau mai împădurite, dar mai aproape de poli, mlaștinile au rămas, eventual alături de pete de gheață și ghețari.
În părțile mai calde și mai uscate ale lumii, animalele evoluau către forme noi. Primele vertebrate cu patru picioare, numite tetrapode stem, s-au ramificat și s-au divizat în linii care vor deveni într-o zi mamifere, reptile și amfibieni. Dar la periferie, în locuri precum Namibia de astăzi, au rămas și sub forme mai vechi.
„Gaiasia este un tetrapod stem – este o rămășiță a acelui grup anterior, înainte ca acestea să evolueze și să se împartă în grupurile care vor deveni mamifere și păsări și reptile și amfibieni, care sunt numite tetrapode coroană”, spune Pardo. „Este foarte, foarte surprinzător că Gaiasia este atât de arhaică. Era înrudită cu organisme care au dispărut probabil cu 40 de milioane de ani înainte de apariția sa.”
Mai mult, pentru o ciudată rămășiță dintr-un timp și mai vechi, Gaiasia pare să se descurce destul de bine. „Există alte animale mai arhaice care încă mai rezistau acum 300 de milioane de ani, dar erau rare, mici și își făceau treaba pe cont propriu”, spune Pardo. „Gaiasia este mare, abundentă și pare să fie principalul prădător din ecosistemul său.”
Și, deși Gaiasia jennyae este doar o specie, aceasta oferă informații de ansamblu pentru paleontologii care studiază modul în care lumea se schimba în perioada Permiană. „Ne spune că ceea ce se întâmpla în sudul îndepărtat era foarte diferit de ceea ce se întâmpla la Ecuator. Iar acest lucru este foarte important, deoarece în această perioadă au apărut o mulțime de grupuri de animale despre care nu știm cu adevărat de unde provin”, spune Pardo. „Faptul că am găsit Gaiasia în sudul îndepărtat ne spune că a existat un ecosistem înfloritor care putea susține acești prădători foarte mari. Cu cât căutăm mai mult, s-ar putea să găsim mai multe răspunsuri despre aceste grupuri majore de animale care ne interesează, cum ar fi strămoșii mamiferelor și ai reptilelor moderne.”
