În urma schimbării politice din Ungaria merită examinate evoluția relațiilor și noile posibilități, deopotrivă din perspectivă israeliană și ungară.
Politicienii și jurnaliștii din opoziția israeliană invocă frecvent „iliberalismul” și „dictatura” ca fiind două concepte pe care fostul premier ungar Viktor Orbán și premierul israelian Benjamin Netanyahu le împărtășesc în calitate de fundație a alianței lor politice, potrivit unui articol de opinie publicat în The Jerusalem Post.
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
Deși ambii conducători ar putea fi catalogați drept naționaliști, ei activează în medii sociale fundamental diferite, iar condiția liberalismului și democrației în fiecare dintre țările lor este și ea vădit diferită.
Poziția față de statul evreu în Europa variază considerabil de la un guvern și stat la altul, configurată deopotrivă de experiențe istorice distincte și de ideologia politică. Sub Orbán Ungaria a ocupat un loc mic, dar aparte, pe harta politicii externe israeliene, iar recenta ei schimbare politică ne poate oferi învățăminte de relevanță locală și regională.
După 16 ani la putere sistemul corupt și autocrat întreținut la vedere de Orbán, o veritabilă „capturare a statului” de sus în jos, a fost măturat de o victorie electorală copleșitoare recentă a unui partid de centru-dreapta.
Victoria i se datorează unei mișcări civice de jos în sus, deservită de 50.000 de voluntari și unită în jurul unui lider neobosit, carismatic și inteligent: un jurist provenit chiar din partidul lui Orbán, din care abia plecase cu doi ani în urmă.
E pozitivă această victorie pentru evrei? Întrebarea aceasta nu poate avea sens decât disociată: e bună pentru evreii ungari, pentru evreii europeni ori în general din diaspora, pentru Israel, pentru evreii de diverse convingeri politice?Pe baza caracteristicilor și programului noului partid de guvernare, cu o majoritate parlamentară de două treimi, răspunsul la primul sub-punct pare a fi limpede pozitiv.
Cei mai mulți evrei sunt liberali; chiar și fără sondaje e evident că numai o minoritate a lor au fost convinși de poziția pro-Israel a lui Orbán, în vreme ce majoritatea covârșitoare s-au opus guvernării lui și au votat consecvent împotriva lui.
Concomitent, mulți evrei ungari au susținut măsurile de inhibare a imigrației ale lui Orbán, pe care noul guvern e foarte probabil să le mențină.
Antisemitismul de dreapta a fost ținut sub control și a fost non-violent sub Orbán
Totodată, deși retorica antisemită tradițională de dreapta a persistat în viața publică după căderea comunismului, ea a rămas în mare parte sub control și non-violentă sub guvernarea lui Orbán – un tipar care e improbabil să se schimbe acum. Din contră chiar, antisemitismul ar putea deveni și mai marginalizat și izolat.
Din perspectiva Israelului schimbarea tectonică din Ungaria are consecințe mai complexe. În perioada postbelică antisemitismul clasic, naționalist, de dreapta a intrat în contracție în Europa de Vest, pe când anti-sionismul de stânga a prins avânt, mai cu seamă în ultimele decenii.
Această transformare, ca de altfel întreaga integrare petrecută în Europa de Vest, s-a bazat pe un sistem de valori postbelic liberal, multicultural, care a ajuns să domine discursul public.
Însă din rațiuni istorice și sociologice aceste valori vest-europene nu au prins niciodată cu adevărat rădăcini în fostul bloc sovietic. Acesta e și unul dintre motivele care UE – care se extinde, în primul rând economic, spre estul și sudul Europei – se confruntă cu apreciabile tensiuni interne.
Internaționalismul comunist și deceniile de dominație sovietică au blocat dezvoltarea unor state naționale democratice și suverane în aceste regiuni, dar în paralel au stimulat și o suspiciune persistentă la adresa structurilor și instituțiilor politice supranaționale. În multe dintre aceste țări resentimentele și o mixtură de admirație și invidie contopesc formele vechi de antisemitism cu atitudini pro-Israel.
În alte țări, în care vecinătatea Rusiei e demult percepută – și rămâne – o amenințare de securitate și unde Europa de Vest și NATO nu sunt văzute de o largă majoritate ca fiind deplin dispuse să intervină în apărarea membrilor lor, Israelul e perceput în cercurile de dreapta ca un stat național mic dar puternic: un model de reziliență și de voință de a-și apăra existența.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
În cadrul UE țări precum Polonia, România, Cehia și Ungaria caută adesea să contrabalanseze influența vest-europeană nu numai prin relațiile lor transatlantice [o apropiere mai mare de SUA decât în Europa de Vest – n.trad.], ci și prin strângerea legăturilor cu Israelul.
De-a lungul ultimelor patru decenii Ungaria s-a plasat undeva între Cehia și România – despre care se poate argumenta că sunt cele mai consecvente state pro-Israel din UE – pe de o parte și Polonia, al cărei sprijin pentru Israel e atenuat ori perturbat de dispute încinse pe tema memoriei Holocaustului și răspunderii istorice.
Ungaria și-a dezvoltat sub Orbán – în mare măsură ca și Serbia și Croația – o relație cu Israelul relativ strânsă și preponderent tranzacțională, cu cultivarea legăturilor în multiple domenii.
Însă relația acesta, ca și gestionare de către guvern a chestiunilor evreiești, a avut și vădite fațete umbrite. Presa a scris de exemplu că împotriva opoziției liberale ungare au fost folosite aplicații de spionaj israeliene, exportate cu aprobarea oficială a statului.
Orbán a proclamat cu consecvență o „toleranță zero” pentru antisemitism și a luat măsuri concrete pentru a-l combate și pentru a proteja instituțiile religioase evreiești. Totuși, guvernul său a organizat în paralel, mai mulți ani la rând, o campanie publicitară contra lui George Soros cu iz de teorie a conspirației și cu insinuări antisemite ușor de identificat.
Mai mult, a înființat și susținut instituții și inițiative care promovează discursuri revizioniste, adesea de extrema dreaptă, despre istoria ungară și Holocaustul evreiesc ungar.
Tipic pentru sistemul Orbán, atât pentru cultivarea relațiilor cu Israelul cât și pentru gestionare acestei politici cu două tăișuri în privința antisemitismului, e faptul că s-a bazat masiv pe o ramură locală a mișcării Chabad, EMIH [Chabad e o mișcare ultra-ortodoxă cu influență în toată diaspora – n.trad.].
Acest grup (considerat în Ungaria o confesiune evreiască aparte) a devenit principalul intermediar în chestiunile legate de Israel și evrei. Tăcerea lui calculată în privința unor manifestări de antisemitism e numai unul dintre elementele poziției sale de relații publice armonizate cu politica guvernamentală.
Imaginea lui publică, atât printre evrei cât și non-evrei, nu e tot atât de bună.
Chiar dacă aspecte ale muncii ei comunitare sunt extrem de apropiate, apropierea ei atât de mare de putere („regatul” pământesc), beneficiile materiale și instituționale primite de la cabinetul Orbán și o serie de controverse financiare au contribuit la un scepticism tot mai mare față de organizație.
Tot așa cum regimul Orbán a aruncat o umbră asupra filialei locale a Chabad, cursul tot mai izolat – chiar perturbator pe alocuri – al Ungariei în interiorul UE, mai ales când e și în coordonare strânsă cu Rusia, a aruncat o umbră și asupra Israelului, din perspectiva europenilor.
Dar în contextul mai larg al relației UE-Israel, legăturile cu Ungaria nu contează atât de mult. E îndoielnic că beneficiile obținute de Israel de pe urma vetoului ungar folosit împotriva câtorva rezoluții UE anti-Israel din ultimii ani depășesc costurile aferente acestei relații bilaterale strânse.
Însă noul guvern și-a declarat intenția de a revigora coordonarea cu Grupul de la Visegrad, din care mai fac parte Cehia, Slovacia și Polonia. Grupul a fost funcțional în perioada 1991-2022, după care a fost subminat de invazia rusă din Ucraina. Pe viitor el ar putea coopta și alte state din estul ori sudul Europei.UE va rămâne un partener important al Israelului, mai presus de toate unul economic, însă e probabil ca în următorii ani sentimentele și măsurile anti-Israel să se agraveze în Europa de Vest.
Concomitent, există și posibilitatea reală ca Grupul de la Visegrad și poate și alte state din estul și sudul Europei, să continue să poarte o politică externă coordonată mai receptivă la preocupările de securitate ale Israelului decât cea a Europei de Vest și să dorească aprofundarea cooperării cu Israelul în anumite domenii, în special legate de securitate.
În urma schimbării politice din Ungaria merită examinate evoluția relațiilor și noile posibilități, deopotrivă din perspectivă israeliană și ungară.
