Fost mare internațional ucrainean și jucător al Milanului, Andrei Șevcenko (48 de ani), este președintele Federației de Fotbal din țara natală.
Citeşte şi: Criza se acutizează pe zi ce trece în Transnistria – Stiripesurse.md
Andrei Șevcenko face naveta între Londra, unde are familia, și Ucraina, unde războiul de agresiune al Rusiei lasă în urmă un adevărat dezastru. „Văd durere peste tot în jurul meu”, le-a mărturisit fostul mare atacant al Milanului reporterilor de la Il Messaggero, cărora le-a acordat un interviu în exclusivitate.
„În unele regiuni din țară, 60 la sută din infrastructura sportivă a dispărut complet”
„Șeva”, cum i se punea în vremea când era jucător activ, a dezvăluit că în războiul cu vecinii ruși și-au pierdut viața peste 200 de fotbaliști, antrenori și profesioniști ucraineni și nu mai puțin de 500 de obiective sportive au fost afectate:
„Sportul ucrainean a suferit și suferă mult de pe urma războiului. Am pierdut peste 200 de fotbaliști, antrenori și profesioniști implicați în sport la toate nivelurile. Iar 500 de obiective sportive au fost fie rase de pe fața pământului, fie au avut foarte mult de suferit, devenind impracticabile.
Vorbim despre 77 de stadioane, 102 baze și școli sportive, precum și despre 174 de școli de sport. În unele regiuni din țară, 60 la sută din infrastructura sportivă a dispărut complet”.
„Fragmentul de tribună expus la Euro 2024 le-a amintit oamenilor de costurile războiului și de rezistența Ucrainei”
Șevcenko a dat exemplul stadionului din Harkov: „A fost construit pentru Euro 2012 și simboliza unitate, speranță și bucuria fotbalului. Acum e o ruină.
Am dus o bucată de tribună la Euro 2024, a fost expusă la Dusseldorf, Munchen, Berlin și Paris. Vederea acestui fragment, dovadă a distrugerilor suferite, a mișcat multă lume. Și le-a amintit oamenilor de costurile războiului și de rezistența Ucrainei”.
„Fotbalul e mai mult decât un sport, este un simbol de speranță și rezistență”
Fostul internațional a mai spus că în Ucraina se joacă în continuare „în baza unor protocoale de securitate draconice, fără spectatori și în zone unde riscul este minim.
Cu toate astea, cluburile noastre și echipele naționale iau parte la competițiile internaționale. Pentru noi, fotbalul e mai mult decât un sport, este un simbol de speranță și rezistență”.
