Relațiile personale, dar și cele profesionale, se bazează în general pe ajutor reciproc. Totuși, conflictul apare atunci când una dintre părți nu știe să spună „nu”. O situație care se poate agrava în momentul în care cealaltă persoană profită de acest lucru și, în loc să respecte limitele, abuzează
Un conflict tăcut care ajunge să consume fizic și mental persoanele care nu au învățat să refuze. Așa a explicat pentru EFE Salud psihologul Miriam González, din cadrul Colegiului Oficial al Psihologilor din Madrid, potrivit stiripesurse.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
Pentru a înțelege acest conflict de la început, este necesar să i cunoaștem baza. Persoanele care nu refuză nu au învățat să o facă. Ele trebuie să învețe să spună „nu”. Cu alte cuvinte, este o problemă care își are originea în copilărie și sau adolescență.
„Multe persoane au crescut în medii în care a spune „nu” era pedepsit, fie în mod explicit, fie implicit. Sau pur și simplu trebuiau să fie pe placul celorlalți pentru că aceasta era forma prin care primeau iubire sau erau recunoscuți de ceilalți” explică specialista.
Persoanele care au crescut într un astfel de mediu, în care a spune „nu” era sinonim cu conflictul sau respingerea, au perceput această situație ca fiind una dăunătoare, pe care trebuie să o evite. „Când creierul învață că a spune „no” este un semnal de pericol, sistemul nervos evită acea situație”.
Cu toate acestea, faptul că nu știi să spui „nu” în mod clar sau direct nu este asociat cu slăbiciunea sau lipsa de caracter. „Este ceva ce s a învățat într un moment timpuriu, într un anumit context, dar care nu mai este util” clarifică psihologul.
Pe de altă parte, există și persoane care cer sau solicită atenție fără a stabili niciun fel de limită, abuzând de bunăvoința celuilalt și provocând disconfort în relație. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că nimeni nu le a spus „nu”.
Acest conflict este, de asemenea, unul generațional, deoarece în prezent trăim într o societate a ego ului. „O exaltare a propriului eu, în care eu sunt importantul, iar în mod colocvial spunem că celălalt contează, dar nu este adevărat”,adaugă experta.
Este un subiect complex, deoarece intră în joc și rețelele sociale, singurătatea pe care o pot genera și schimbarea generațională pe care o trăiește societatea în prezent.
„Suntem într o dualitate care ne duce la o situație de disonanță cognitivă, adică ceea ce știm că trebuie să facem și ceea ce ajungem să facem. Ne dăm seama de acest lucru atunci când ne simțim epuizați pentru că spunem da la orice”, explică Miriam González.
Există o linie foarte fină între a fi o persoană pe placul tuturor și a nu ști să spui „nu” în anumite situații. De aceea, psihologul Miriam González explică faptul că există mai multe semnale de alarmă cu care te poți identifica:
Spui da, dar în realitate vrei să spui nu
Te simți responsabil pentru bunăstarea emoțională a altora
Îți este greu să te pui pe tine pe primul loc fără să te simți vinovat
Acumulezi oboseală sau suprasolicitare în mod constant
Te enervezi, dar interior, fiind incapabil să exprimi acest lucru cu voce tare
Eviți conflictul cu orice preț
Simți că ești disponibil pentru toată lumea, mai puțin pentru tine
Consecințele lipsei limitelor
Lipsa stabilirii unor limite în relațiile personale sau profesionale poate avea consecințe atât la nivel mental, cât și fizic, deoarece implică o uzură mare. A învăța să spui „nu” la timp evită multe conflicte.
„Persoana care nu spune niciodată „nu” poate simți o oboseală continuă, probleme digestive, tensiune musculară sau tulburări de somn. Sistemul nervos este expus unei stări de alertă și suprasolicitare”, subliniază aceasta.
La nivel mental, persoanele care nu au învățat să spună „nu” ajung să își neglijeze propria stare de bine, până la pierderea controlului. „Există situații în care poți ajunge la o stimă de sine foarte scăzută, stres cronic și anxietate din cauza suprasolicitării”.
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
A învăța să spui „nu” trebuie să fie un proces gradual, în contexte cu risc scăzut. De exemplu, să refuzi un plan care ți a fost propus și pentru care nu ai chef. „În primul rând trebuie să înțelegi că a spune „nu” nu înseamnă să respingi pe cineva”, precizează experta.
De asemenea, este recomandat să o faci într un mod asertiv, nu agresiv. Multe persoane suprasolicitate ajung să explodeze, iar acest lucru este perceput de ceilalți ca o respingere și poate genera conflict.
În același timp, este important să oferi un răspuns scurt și clar, fără a intra în prea multe detalii. „Justificările lungi ni le oferim mai mult nouă înșine decât celeilalte persoane”.
Pe de altă parte, vinovăția este un sentiment care poate apărea la început. Te simți rău pentru că nu ești obișnuit să spui „nu”. Este important să accepți acest lucru, la fel cum este esențial să accepți disconfortul și tensiunea pe care le poate genera.
Procesul de a învăța să spui „nu” îți permite să observi ce persoane din jurul tău se supără și care nu. „Persoanele care beneficiază de lipsa ta de limite sunt cele care vor protesta. Când cineva începe să spună nu, își curăță cercul”.
„Stabilirea limitelor nu rupe relațiile, le întărește. Valoarea unei persoane nu depinde de a face pe plac, ci de a fi prezent. Degeaba ești prezent fizic, dacă mintea ta este absentă”, conchide psihologul din cadrul Colegiului Oficial al Psihologilor din Madrid.
