Case de marcat self-service, aplicații pentru cumpărături și comenzi de mâncare, saloane de coafură „silencioase”, taxiuri fără șofer – pare că societatea modernă face tot posibilul să ne scape de interacțiunea cu alți oameni.
Un studiu recent din San Francisco, extrem de confuzant pentru unii, arată că oamenii nu doar că acceptă taxiurile autonome, dar sunt dispuși să plătească cu 50% mai mult și să aștepte mai mult pentru ele. Explicațiile oficiale? Siguranța: mașinile nu beau, nu trimit mesaje la volan și nu fac crize de nervi în trafic. Dar adevăratul motiv – pe care puțini îl recunosc – e altul: cu un taxi fără șofer nu trebuie să vorbești cu nimeni, scrie Polly Hudson în The Guardian.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
- Nu e greu de înțeles de ce mulți preferă să își lase viața pe mâna roboților, doar ca să evite conversația stânjenitoare: „A fost aglomerat în seara asta?”.
- Trăim într-o epocă în care majoritatea britanicilor preferă să primească un mesaj text, nu un apel.
- În multe țări există deja saloane unde poți bifa „tuns fără conversație” – atât de răspândite încât abia dacă mai par ciudate.
- Iar la supermarket, casele self-service, deși mai enervante și mai lente, au devenit populare tot din același motiv.
Exemplele abundă. Un prieten își scoate manual ciupercile din mâncarea preferată, pentru că aplicația de livrare nu are opțiunea „fără ciuperci”. Ar putea suna la restaurant să ceară asta, dar nu o face.
O fostă colegă aproape că a trecut printr-o situație penibilă într-un zbor lung, pentru că nu voia să-i ceară vecinului de scaun să se ridice, de teamă să nu deschidă o conversație. Când a povestit asta, toată lumea a aprobat înțelegător, părea perfect logic.
Am dezvoltat chiar și „strategii defensive”: prefăcutul la telefon (periculos dacă cineva îți vede ecranul sau, mai rău, chiar primești un apel în mijlocul „convorbirii”), căștile puse strategic, mersul grăbit sau expresia preocupată – toate semnale că „nu avem timp de vorbă”.
Există și momente magice, când doi oameni care nu vor să discute se comportă ca și cum nu s-ar fi văzut.
Nu înseamnă lipsă de respect sau antipatie, pur și simplu, viața e obositoare și nu mai avem energie pentru politețuri. Această „fantomizare reciprocă” ai zice că aproape are și coregrafie: fiecare își vede de drum, ocolindu-se cu eleganță, privirea pierdută.
Citește și: UE a aprobat al 18-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei: „Unul dintre cele mai dure de până acum”
Dar e o armonie fragilă: dacă unul greșește și prinde privirea celuilalt, urmează inevitabil sceneta stânjenitoare: „Vai, nu te-am văzut! Ce surpriză! Bună!”.
Astfel de scene se repetă zilnic în stațiile de autobuz și pe peroanele trenurilor, mai ales la orele de vârf.
Dar aveți grijă: dacă vă uitați prea atent după ele, riscați să întâlniți pe cineva cunoscut. Și atunci chiar trebuie să vorbiți.
