Studioul japonez de animaţie Ghibli celebrează în această lună cea de-a 40-a aniversare, putându-se mândri cu două premii Oscar şi generaţii de fani fideli, cuceriţi de poveştile sale unice şi de universul său vizual, desenat în întregime manual, informează AFP.
Înfiinţat în 1985 de Hayao Miyazaki şi Isao Takahata (decedat în 2018), Studioul Ghibli a devenit un fenomen cultural mondial datorită unor capodopere ale sale, cum ar fi “My Neighbor Totoro” (1988) şi “Spirited Away” (2001), potrivit stiripesurse.
Citește și: Siegfried Mureșan: Rusia va încerca din nou să influențeze alegerile parlamentare din R. Moldova
“Poveştile sale sunt captivante şi desenele sunt magnifice”, a explicat Margot Divall, o admiratoare în vârstă de 26 de ani. “Probabil că încă mă uit la ‘Spirited Away’ de zece ori pe an”, a adăugat ea.
De altfel, reuşita fenomenală a Studioului Ghibli a fost recompensată recent şi cu al doilea premiu Oscar ce i-a fost atribuit regizorului Hayao Miyazaki în 2024 pentru “The Boy and the Heron”.
Stilul său nostalgic este atât de recognoscibil încât reţelele de socializare au fost inundate în ultima vreme cu imagini “în stilul Ghibli”, generate de cel mai recent program de inteligenţă artificială (AI) creat de compania OpenAI, relansând totodată dezbaterile despre drepturile de autor.
“Un miros al morţii”
Proveniţi din generaţia care a cunoscut războiul, Hayao Miyazaki şi Isao Takahata au integrat elemente sumbre în poveştile lor, a explicat Goro Miyazaki, fiul legendarului regizor nipon, într-un interviu acordat recent pentru AFP.
“Nu există doar blândeţe, ci şi amărăciune şi alte lucruri care se împletesc frumos în producţii”, a adăugat el, descriind “un miros al morţii” care pătrunde în aceste filme.
Pentru tinerii care au crescut pe timp de pace, “este imposibil să creeze ceva care să aibă acelaşi sens, aceeaşi abordare şi aceeaşi atitudine ca generaţia tatălui meu”, a adăugat Goro Miyazaki.
Chiar şi “My Neighbor Totoro””, cu ale sale spirite ale pădurii, este un film “înfricoşător” în anumite privinţe, care explorează teama de a pierde o persoană iubită.
Susan Napier, profesoară în statul american Massachusetts şi autoarea cărţii “Lumea lui Miyazaki”, împărtăşeşte acest punct de vedere.
“La Ghibli, există o anumită ambiguitate, complexitate şi o acceptare a faptului că lumina şi umbra coexistă adeseori”, explică ea, spre deosebire de desenele animate americane, care separă în mod clar binele şi răul.
Astfel, filmul postapocaliptic “Nausicaä of the Valley of the Wind” (1984), considerat primul film produs de Studioul Ghibli, nu are cu adevărat “un personaj negativ”.
Acest lungmetraj, în care o prinţesă independentă devine interesată de insecte uriaşe şi de o pădure toxică, este, potrivit lui Susan Napier, “de o mare prospeţime, situându-se la kilometri distanţă de clişeele obişnuite”.
“Este departe de povestea unei femei pasive care trebuie salvată”, a adăugat ea.
Un univers aparte
Filmele Studioului Ghibli descriu, de asemenea, un univers în care oamenii menţin o legătură profundă cu natura şi cu lumea spiritelor, aşa cum se întâmplă şi în “Princess Mononoke” (1997).
Această fabulă, în care o tânără crescută de o zeiţă-lupoaică încearcă să îşi apere pădurea ameninţată de oameni, este “un film serios, întunecat şi violent”, spune Susan Napier.
Producţiile studioului japonez au “o dimensiune ecologică şi animistă, foarte relevantă în contextul actual al schimbărilor climatice”, adaugă ea, subliniind că cei doi regizori niponi erau, de asemenea, “foarte implicaţi politic”.
Miyuki Yonemura, lector universitar la Tokyo şi specialistă în cultura animaţiei, a evocat bogata diversitate a filmelor produse de Studioul Ghibli.
“De fiecare dată când le urmăreşti, descoperi ceva nou. Acesta este motivul pentru care unii copii se uită la ‘My Neighbor Totoro’ de 40 de ori”, a adăugat ea.
Influenţă francofonă
Hayao Miyazaki şi Isao Takahata au reuşit să creeze lumi atât de originale datorită deschiderii lor către alte culturi, a subliniat Miyuki Yonemura.
Printre personalităţile care i-au influenţat se numără scriitorul Antoine de Saint-Exupéry, regizorul Paul Grimault şi artistul canadian Frédéric Back, care a câştigat un Oscar pentru “The Man Who Planted Trees” (1987).
Isao Takahata studiase literatura franceză, iar acest aspect a reprezentat “un factor determinant”, consideră Miyuki Yonemura.
“Amândoi citeau foarte mult, ceea ce explică şi talentul lor pentru scris şi povestit”, a adăugat ea.
Pentru “Nausicaä of the Valley of the Wind”, Hayao Miyazaki s-a inspirat din mitologia greacă şi din numeroase cărţi, inclusiv “Doamna care iubea insectele”, o poveste japoneză din secolul al XII-lea.
Potrivit aceleiaşi profesoare nipone, “Studio Ghibli nu va mai fi niciodată la fel după moartea lui Miyazaki, dacă nu va apărea un talent comparabil”.
De altfel, viitorul studioului rămâne incert: “The Boy and the Heron” (2023) ar putea fi ultimul film al fondatorului său emblematic, Hayao Miyazaki, în vârstă de 84 de ani.
Miyazaki este “un artist incredibil, cu o imaginaţie vizuală excepţională”, a declarat Susan Napier.
“Ghibli este atât de iubit încât cred că va supravieţui”, a concluzionat Margot Divall, o veche admiratoare a studioului japonez. “Va supravieţui atât timp cât nu îşi va pierde frumuseţea şi atât timp cât efortul, atenţia şi dragostea care îl susţin vor rămâne intacte”, a adăugat ea.
