Reuniunea informală a miniștrilor de Externe ai NATO, organizată în orașul Helsingborg din Suedia, nu a dus, aparent, la luarea unor decizii majore. Având în vedere caracterul informal al reuniunii, acest lucru era de așteptat; cu toate acestea, declarațiile miniștrilor de Externe și ale comandanților de rang înalt, făcute în culise, au inclus mesaje extrem de importante, scrie MILLIYET, potrivit stiripesurse.ro.
Primul mesaj important a fost deplasarea la Helsingborg a secretarului american de Stat, Marco Rubio, cel mai influent susținător al relațiilor transatlantice din cabinetul lui Donald Trump, care nu mai participase de mult timp la reuniunile NATO. Faptul că Rubio a onorat cu prezența sa evenimentul, cu câteva săptămâni înainte de summitul NATO de la Ankara, a fost un semnal încurajator pentru relațiile transatlantice.
Confuzie în relațiile internaționale
Declarațiile lui Trump referitor la NATO pot crea uneori confuzie. Philippe Regnier, editorialist de politică externă al ziarului Le Soir, a subliniat într-un articol că nu este ușor să descifrezi politicile SUA față de NATO, atrăgând atenția asupra confuziei generate de decizia inițială de a retrage trupele din Polonia, urmată de renunțarea la aceasta.
În acest context, prezența lui Rubio și tonul său pozitiv au fost esențiale. De altfel, informațiile pe care le-a oferit recent, cu ocazia reuniunii Comitetului Militar de la Bruxelles, cu privire la activitatea armatei americane în contextul Modelului de Forțe NATO (NFM) au confirmat această importanță.
Generalul Alex Grynkewich, comandantul suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), a reușit să convingă Washingtonul în legătură cu o formulă care nu slăbește prezența militară a SUA în cadrul alianței și nu pune în pericol strategia Pentagonului de reorientare către Pacific.
NFM și realitatea operațională
NFM a trecut de la stadiul de schiță conceptuală la cel de realitate operațională pe deplin integrată. Pilonii principali ai procesului au fost următorii:
– Activarea Forței de Reacție Aliată (ARF): ARF, forța de avangardă multidimensională a NFM, oferă SACEUR capacitatea de a interveni rapid în spațiile aerian, terestru, maritim și cibernetic înainte ca amenințările să devină realitate.
– Tendința de „europenizare”: Ca urmare a schimbării strategiilor globale, NFM transferă sarcina principală a descurajării convenționale către aliații europeni.
Națiunile europene își măresc puternic cheltuielile de apărare pentru a putea lupta fără a aștepta întăriri din partea SUA în cazul unei posibile încălcări a frontierelor (multe țări își propun să atingă ținta de 5% din PIB până în 2035).
– Sincronizarea industrială: NFM se conectează la capacitățile industriei naționale de apărare. Aliații trebuie să-și mărească stocurile de muniție și să desfășoare echipament greu pe flancul estic; astfel, unitățile din primul și al doilea eșalon care se deplasează vor putea participa direct la operațiuni.
Planurile regionale ale SACEUR
Cea mai importantă măsură luată de SACEUR este faptul că a introdus practic obligativitatea planurilor regionale de apărare. În locul vechiului model bazat pe voluntariat, SACEUR monitorizează acum capacitățile fiecărui aliat în baza unui inventar transparent. Prin alocarea directă a brigăzilor naționale către divizii și corpuri multinaționale, SACEUR transformă armatele separate într-un singur mecanism de luptă, prin intermediul doctrinei standard, al sistemului de comandă-control și al exercițiilor comune.
Prin această manevră a început și procesul de europenizare a NATO. Statele Unite își vor retrage treptat forțele aeriene și navale, iar europenii vor umple în timp golul creat. În ceea ce privește forțele terestre, va fi acordată prioritate aliaților europeni; până când aceștia vor fi pregătiți, Statele Unite își vor menține forțele terestre.
O nouă structură de comandă
Elementul fundamental care face NATO puternic este capacitatea de comandă și control. În această nouă structură de comandă multinațională nu există nicio altă forță care să poată rivaliza cu capacitățile SUA și ale NATO.
Împreună cu SACEUR, contraamiralul George Wikoff, comandantul JFC (Allied Joint Force Command) Napoli, și contraamiralul Douglas Perry, comandantul JFC Norfolk, care colaborează îndeaproape cu Pentagonul, au reușit să convingă politicienii prin intermediul doctrinelor militare, propunând soluții care vor fi în interesul atât al Statelor Unite, cât și al Europei. În acest context, dacă nu vor apărea schimbări majore, este aproape sigur că președintele SUA, Donald Trump, va participa la summitul NATO care va avea loc la Ankara. Resursele și capacitățile pe care aliații europeni le vor aloca forțelor navale și aeriene vor contribui, de asemenea, la consolidarea poziției lor în cadrul NATO.
