Cele 28 de ţări din UE s-au pus de acord, vineri, în privinţa unui text ce va sta la baza negocierii unei noi reglementări în privinţa eforturilor depuse de fiecare stat european pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, căreia i-au fost adăugate mai multe mecanisme de flexibilitate, informează AFP.
Reuniţi la Luxemburg, cei 28 de miniştri ai Mediului din UE au realizat un dificil exerciţiu de “echilibristică”, fiind conştienţi de importanţa pe care o are finalizarea rapidă a acestui proiect legislativ, considerat esenţial pentru aplicarea reducerilor promise de UE în cadrul Acordului pentru climă de la Paris din 2015.
“A fost o foaie de parcurs. Acum intrăm în partea dificilă, în implementarea sa (…) Şi, evident, asta implică eforturi considerabile”, a declarat Nicolas Hulot, ministrul francez pentru tranziţie ecologică, la sosirea la această reuniune.
Obiectivul global al UE este reducerea la orizontul anilor 2030 cu 30% în raport cu 2005 a emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele care nu sunt administrate de industria cărbunelui, adică în transporturi, agricultură, construcţii şi gestionarea deşeurilor – reprezentând aproape două treimi din emisiile totale din UE.
Cele 28 de ţări au respectat astfel o propunere a Comisiei Europene ce vizează repartizarea eforturilor ecologice pe ţări – între 0% şi 40% în funcţie de PIB-ul fiecărui stat.
Obiectivul nu a fost atins însă fără anumite nemulţumiri exprimate în special de ţările mai puţin bogate, dintre care unele au dreptul să emită mai mult CO2 până în 2020.
“Ţările cu PIB-uri mici pot să îşi crească emisiile până în 2020, deci acum li se cere un efort mai mare pentru 2030”, a declarat, cu regret, ministrul leton Kaspars Gerhards, în timpul unei dezbateri publice.
La rândul ei, Malta a afirmat că a semnat textul “fără tragere de inimă”.
Aceste două ţări au beneficiat de o ajustare suplimentară pentru a le ajuta să îşi atingă obiectivele.
Cele 28 de state din UE au adăugat, totuşi, mecanisme de flexibilitate în propunerea pe care Comisia Europeană a făcut-o în iulie 2016.
Astfel, se doreşte în special înfiinţarea unei “rezerve de securitate”, care să permită statelor ce nu reuşesc să îşi atingă obiectivele de reducere a emisiilor să o acceseze, ca o ultimă soluţie, începând din 2032.
Negocierile pentru stabilirea mărimii acestei rezerve, ce a fost în cele din urmă fixată la 115 milioane de tone, au fost comparate cu o “tocmeală” de către ministrul olandez Sharon Dijksma.
ONG-ul Climate Action Network a declarat că discuţiile pe baza acestui text reprezintă “proba adevărului” pentru concretizarea Acordului de la Paris. După părerea reprezentanţilor acestui ONG, textul final a fost “diluat până a devenit insignifiant”.
După acest acord semnat de cele 28 state din UE, o negociere va fi demarată, de asemenea, cu Parlamentul European.