Președintele american a bombardat trei situri nucleare pentru a cruța planeta de un risc intolerabil.
Decizia președintelui Trump de a lovi sâmbătă cele mai importante trei situri nucleare ale Iranului a scăpat întreaga lume de o amenințare nucleară gravă și constituie un pas considerabil în direcția refacerii factorului de descurajare american. Oferă totodată o șansă pentru un Orient Mijlociu mai pașnic – în cazul în care țările regiunii vor dori să profite de ea, scrie THE WALL STREET JOURNAL, potrivit stiripesurse.ro.
„Principalele instalații de îmbogățire nucleară ale Iranului au fost complet și deplin distruse”, a declarat Trump sâmbătă seară. El a afirmat clar că întreaga răspundere îi revine Iranului. „De 40 de ani Iranul tot spune «Moarte Americii», «Moarte Israelului». Ei ne-au tot omorât oamenii”, a declarat el, amintind-ui pe cei 1.000 de americani uciși de dispozitive explozive amplasate la marginea drumului și de alte mijloace furnizate de Iran. Dacă Iranul ar fi devenit o putere nucleară el ar fi constituit o amenințare imensă pentru Israel, pentru statele arabe și pentru SUA.
Trump i-a oferit Iranului toate șansele posibile de a soluționa pașnic problema. Regimul a sfidat termenul-limită de 60 de zile pentru o înțelegere negociată. Apoi Israelul a atacat, i-a distrus o mare parte din programul nuclear și a stabilit supremația aeriană, dar și atunci președintele i-a acordat din nou Iranului o șansă de a cădea la învoială. Regimul a refuzat să abandoneze chiar și îmbogățirea uraniului pe plan intern. Ayatolahul Ali Khamenei își dorea bomba mai mult decât pacea.
Conflictele militare sunt adesea impredictibile, iar potențialul de a declanșa represalii al Iranului nu poate fi neglijat, indiferent cât de auto-distructiv ar fi el. Iranul și marionetele lui din Irak au mai pus sub amenințare bazele americane din regiune cu tiruri de rachete, însă Trump a avertizat că „atacurile viitoare for fi incomparabil mai puternice” dacă Iranul va opta pentru acea cale. SUA și-au retras o parte din trupe, dar și-au suplimentat armamentul din regiune. Dacă regimul își dorește supraviețuirea, atunci va renunța la ambițiile nucleare și nu va riposta.
Ocazia de a acționa cuplată cu pericolul inacțiunii se vor fi dovedit probabil decisive. Am putea spune chiar că Iranul nu prea i-a lăsat lui Trump de ales, cu excepția faptului că președinții americani au întotdeauna posibilitatea de a alege, dar de obicei aleg să amâne problema. Spre meritul lui, „Istoria va atesta că președintele Trump a acționat pentru a-i refuza celui mai periculos regim din lume cele mai periculoase arme din lume”, după cum a formulat sâmbătă seară premierul israelian Benjamin Netanyahu. Trump i-a mulțumit și a declarat că „am lucrat în echipă”. Israelienii, care și-au probat acum valoarea strategică în calitate de aliați, vor dori probabil să finalizeze misiunea prin distrugerea rămășițelor infrastructurii de rachete a Iranului. Și merită să primească unda verde, mai ales că respectivele rachete amenință și baze americane.
Toate palavrele despre TACO („Trump always chickens out” [„lui Trump mereu îi va fi frică să treacă la fapte” – n.trad.]) vor înceta acum, însă mai important e să avem o revizuire a politicii externe americane. Adepții lui Obama de la stânga – dar în ultima vreme și de la dreapta – sfătuiau întreaga lume că n-are încotro și trebuie să se plece în fața intimidării Iranului. Cel mai bun lucru la care puteam spera era un acord superficial care mituia Iranul cu miliarde de dolari și-i lăsa deschisă calea spre bomba atomică. S-au înșelat.
