Nici în Europa, nici în Asia: președintele american Donald Trump pare să își orienteze tot mai mult atenția către zona de influență în care pare să fie cu adevărat respectat, scrie „La Razon” (Spania).
Donald J. Trump nu reușește să exercite o influență globală puternică. Să fim clari: Trump nu este omul respectat „de toți”. Să luăm exemplul Chinei: în fața impunerii de tarife, gigantul asiatic a încercat să mobilizeze sprijin diplomatic internațional și să caute cooperarea cu alte puteri pentru a contracara presiunea comercială americană. În plus, China a adoptat măsuri reciproce — uneori chiar escalatorii — ca răspuns. De asemenea, ministrul chinez al Comerțului, Wang Wentao, a declarat că țara sa „va lupta până la capăt” și că nu va fi intimidată de tarifele americane, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Relația dintre Trump și Putin este, cel puțin, ciudată. Comunicarea dintre cei doi rămâne activă și fluentă. Totuși, încercările lui Trump de a-l convinge pe Putin să se retragă din Ucraina și să oprească războiul s-au dovedit zadarnice. Mesajele vehemente ale liderului american împotriva autocratului rus au fost o constantă. De pildă, în aprilie anul acesta, Trump scria pe platforma sa Truth Social: „Vladimir, OPREȘTE-TE! Mor 5.000 de soldați pe săptămână. Să semnăm ACORDUL DE PACE ACUM!”. Cu toate acestea, președintele rus a ignorat apelul, iar războiul continuă.
Și în cadrul NATO, cererile lui Trump au fost auzite. Totuși, unele țări au avertizat că trecerea de la 2% (standardul anterior) la 5% este excesivă și impracticabilă, având în vedere situația lor economică, angajamentele sociale, datoriile sau prioritățile naționale. Fricțiunile sunt, astfel, la ordinea zilei.
În acest context, Trump pare să-și îndrepte atenția către zona de influență unde se bucură, fără îndoială, de mai mult respect — uneori chiar exagerat. Prezența militară americană în zona Caraibelor, destinată intimidării și presiunii asupra regimului chavist din Venezuela; apropierea și admirația președintelui argentinian Javier Milei față de Trump; atitudinea binevoitoare a guvernului mexican față de secretarul de stat Marco Rubio, în timpul ultimei sale vizite la Ciudad de México. În același timp, președintele ecuadorian Daniel Noboa a promovat ideea de a anula articolul constituțional care interzice bazele militare străine în Ecuador, pentru a permite Statelor Unite (sau altor aliați) să aibă o prezență strategică în țara andină. Iar în El Salvador, președintele de dreapta Nayib Bukele, admirator declarat al lui Trump, s-a angajat să primească imigranți expulzați din SUA, pentru a-i încarcera în penitenciare de maximă siguranță din țara sa.
Trump consideră că Hamas „este pregătit pentru o pace durabilă” și a cerut Israelului „să se oprească imediat”.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Astfel, Americii Latine îi revine tot mai clar rolul de zonă reală de influență pentru Trump. Marco Rubio, profitând de originea sa hispanică, a reușit să redea SUA o prezență mai solidă pe continentul sud-american — un teritoriu neglijat și subestimat de Joe Biden și, în general, de guvernele Partidului Democrat. Trump recunoaște că oportunitățile economice din propria sa arie geografică sunt reale și accesibile. Fie în bine, fie în rău, majoritatea țărilor latino-americane depind de Statele Unite pentru dezvoltare în domeniile comerțului, tehnologiei, energiei și securității. Trump știe acest lucru și îl exploatează din ce în ce mai mult, mai ales acum, când pare să înțeleagă că omologii săi de pe scena globală îi acordă o atenție tot mai limitată — sau, uneori, îl ignoră cu totul.
