Acordul dintre Statele Unite și Iran a pus capăt blocajului din Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime ale lumii. Președintele american Donald Trump a anunțat cu entuziasm reluarea traficului și revenirea exporturilor de petrol.
În practică, însă, revenirea la normal este departe de a se produce. La câteva zile după anunțarea înțelegerii, traficul prin strâmtoare rămâne extrem de redus, iar sute de nave continuă să aștepte de o parte și de alta a coridorului maritim, potrivit stiripesurse.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Potrivit unei analize publicate de Al Jazeera, operatorii de transport maritim și companiile de asigurări preferă să aștepte până când vor avea garanții că acordul dintre Washington și Teheran, semnat miercuri seara, este stabil și că riscurile de securitate au fost eliminate.
Peste 550 de nave sunt încă blocate
Înainte de izbucnirea războiului dintre SUA, Israel și Iran, între 120 și 140 de nave traversau zilnic Strâmtoarea Ormuz. Aproximativ jumătate dintre acestea erau petroliere care transportau în total circa 20 de milioane de barili de petrol pe zi.
După începerea bombardamentelor americano-israeliene asupra Iranului, la 28 februarie, Teheranul a închis strâmtoarea, iar SUA au instituit ulterior o blocadă navală asupra porturilor iraniene.
Deși acordul preliminar dintre Washington și Teheran a fost anunțat duminică, doar șapte nave au traversat până acum strâmtoarea, potrivit datelor MarineTraffic. Între timp, peste 550 de nave rămân blocate în așteptarea permisiunii de tranzit.
Printre cele câteva nave care au trecut s-au aflat și petroliere încărcate cu petrol iranian, primele exporturi de țiței ale Iranului din ultimele două luni, potrivit platformei de monitorizare TankerTrackers.
Reluarea traficului ar putea dura luni de zile
Specialiștii din industrie avertizează că revenirea la nivelurile de trafic de dinaintea conflictului nu va fi rapidă.
Svein Ringbakken, directorul Asociației Norvegiene pentru Asigurarea Riscurilor de Război în Transportul Maritim, a declarat pentru Al Jazeera că blocajul a afectat întregul lanț logistic.
„Liniile de producție au fost oprite pentru multe produse din cauza lipsei capacităților de stocare. La aceasta se adaugă pagubele aduse instalațiilor de producție și infrastructurii portuare. Toate acestea generează ineficiențe chiar și după redeschiderea strâmtorii”, a explicat el.
În timp ce Trump susține că Ormuz este „complet deschisă”, autoritățile iraniene au precizat că navele trebuie în continuare să își coordoneze tranzitul cu Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice și să urmeze coridorul stabilit de Teheran.
Teama că războiul ar putea reizbucni
Unul dintre motivele principale pentru care armatorii nu se grăbesc să revină este lipsa de încredere că armistițiul va rezista.
În ultimele săptămâni, Golful Persic a fost scena unor schimburi intense de rachete și atacuri cu drone. Atât SUA, cât și Iranul au atacat sau au deschis focul asupra unor nave comerciale aflate în zonă.
Săptămâna trecută, armata americană a atacat cel puțin trei nave comerciale, iar într-unul dintre incidente au murit trei marinari indieni.
Cu o zi înainte de anunțarea acordului, Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat că blocada navală a determinat 142 de nave comerciale să își schimbe traseul și că alte nouă nave care nu au respectat instrucțiunile au fost neutralizate.
„Armatorii trebuie să vadă securitate și stabilitate reale pe o perioadă mai lungă. Este nevoie de o perioadă susținută fără incidente înainte ca armatorii și asiguratorii să considere că riscul a scăzut suficient”, a declarat pentru Al Jazeera Haider Anjum, analist la Jyske Bank.
Potrivit acestuia, ar putea fi nevoie de aproximativ patru luni pentru revenirea încrederii.
Minele marine, pericolul invizibil
O altă problemă majoră este riscul existenței unor mine marine în strâmtoare.
Iranul a amenințat la începutul conflictului că va mina ruta, însă nu a confirmat niciodată oficial că a făcut acest lucru. În schimb, SUA au afirmat în repetate rânduri că pericolul este real și au susținut că au vizat în timpul conflictului ambarcațiuni iraniene folosite pentru instalarea minelor.
Pe 2 iunie, secretarul de stat american Marco Rubio a declarat în Senat că Iranul a „minat zone extinse din Ormuz”.
Pentru companiile de asigurări, chiar și posibilitatea existenței minelor este suficientă pentru a bloca tranzitul.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
„Chiar și după redeschidere, nivelul de risc rămâne ridicat. Principala amenințare vine din partea minelor”, a spus Anjum, care estimează că verificarea și securizarea unui coridor complet sigur ar putea dura aproximativ două luni.
Disputa privind taxele de tranzit
Pe lângă problemele de securitate, o nouă dispută se conturează în jurul taxelor pe care Iranul intenționează să le perceapă pentru coordonarea tranzitului prin strâmtoare.
Teheranul insistă că nu va introduce taxe de trecere propriu-zise, interzise de dreptul internațional, ci tarife pentru serviciile de coordonare și securizare a navigației.
Statele Unite și țările din Consiliul de Cooperare al Golfului resping însă această interpretare și susțin că astfel de taxe ar încălca principiul libertății de navigație.
Economistul irano-american Nader Habibi consideră că Washingtonul va continua să se opună acestor măsuri, însă este puțin probabil să riște o nouă confruntare militară doar din cauza taxelor.
Asigurările rămân la niveluri foarte ridicate
Costurile asigurărilor reprezintă un alt obstacol major pentru reluarea transportului maritim.
Înainte de război, primele de asigurare pentru riscul de război reprezentau aproximativ 0,25% din valoarea unei nave pentru o singură traversare. În timpul conflictului, acestea au urcat până la 5%.
În prezent, costurile au coborât, însă rămân de câteva ori mai mari decât înainte de război, situându-se între 1% și 3% din valoarea navei, potrivit analiștilor citați de Al Jazeera.
Directorul companiei americane NSI Insurance Group, Oscar Seikaly, afirmă că tarifele sunt recalibrate zilnic și se situează în prezent între 2,5% și 5% din valoarea navei. „Tarifele ar putea începe să scadă, dar este puțin probabil să revină la nivelurile de dinaintea conflictului”, a spus el.
Un acord care nu înseamnă încă normalitate
Organizația Maritimă Internațională (IMO), agenția ONU pentru transport maritim, a salutat redeschiderea Strâmtorii Ormuz și a descris-o drept un pas important pentru siguranța navigației.
Totuși, oficialii organizației avertizează că implementarea acordului va necesita timp și că sunt necesare garanții suplimentare de securitate.
Concluzia experților citați de Al Jazeera este că riscul nu a dispărut, ci doar s-a schimbat. Dacă înainte principala temere era închiderea completă a strâmtorii, acum armatorii trebuie să gestioneze un peisaj mult mai complicat: posibile mine marine, riscul reluării confruntărilor militare și costuri ridicate ale asigurărilor.
După cum rezumă analistul Haider Anjum, în Strâmtoarea Ormuz există acum „mine sub apă, rachete deasupra și constrângeri de asigurare între ele”.
