Conducerea României nu poate nici “înghiți”, nici “scuipa” disputele cu Ucraina, ajunse în ultima vreme în centrul discuţiilor. La presiunea unei părţi a presei, Bucureştiul este nevoit să reacţioneze la măsurile Kievului care lezează interesele românești, dar între timp încearcă, cât se poate de teatral, să ocolească acuzaţia de atitudine anti-ucraineană, respectiv pe cea de atitudine pro-rusă ce decurge evident de aici, încât uneori pare că şeful de stat român sau ministrul de externe ar încerca mai degrabă să explice paşii întreprinşi de Ucraina, impunându-i opiniei publice române. O parte a populaţiei începe să se sature de sprijinirea necondiţionată a ucrainenilor atacaţi, iar forţele politice care obişnuiesc să recurgă şi la mesaje extremiste, antimaghiare, încearcă să menţină atmosfera de nemulţumire, scrie MAGYAR NEMZET, potrivit RADOR.
Relaţia bilaterală dintre România şi Ucraina s-a deteriorat în anii 2000, din cauza unei dispute teritoriale. În 2004, Bucureştiul a înaintat Curţii de la Haga o plângere în problema apartenenţei părţii continentale a Insulei Şerpilor, bogată în ţiţei şi gaz metan. Sentinţa dată după 5 ani a fost una în favoarea României. Războiul din februarie anul trecut a izbucnit în condiţiile unei relaţii interstatale româno-ucrainene reci, iar atitudinea Bucureştiului a fost una mult mai reţinută decât cea a Poloniei.
Citeşte şi: Conceptul de suveranitate economică și industrială a Europei câștigă treptat teren – Black News
Din cauza prezenţei militare puternice în România a SUA, cel mai important aliat, conducerea României a venit cu declaraţii şi luări de poziţie tot mai radicale în apărarea vecinului lovit de agresiunea rusă, dar a refuzat până la acest moment să participe la livrarea de armament. În privinţa acestei din urmă chestiuni nu ştim nimic concret, deoarece România păstrează secretul asupra cantităţii şi varietăţii asistenței militare pe care a acordat-o şi o acordă Ucrainei. Subiectul a provocat momente neplăcute ministrului român de externe, Bogdan Aurescu, întrebat recent asupra motivelor ţinute secret, în cadrul unei emisiuni de la BBC Hard Talk. Şeful diplomaţiei române a răspuns în stilul său superior cunoscut că datele nu vor fi făcute publice, deoarece aşa a decis guvernul. La următoarele întrebări legate de acelaşi subiect, Aurescu s-a eschivat de la orice fel de comentarii.
După ce, datorită stării de război, Ucraina ocupă un loc central şi în presa română, a apărut pe tapet pe un loc central şi situaţia românilor din Ucraina, în număr de aproximativ 400.000. Presa de la Bucureşti a descoperit abia acum noua lege a învăţământului din Ucraina, adoptată în 2017, care prevede că, începând din anul şcolar 2022/2023, predarea se va face în limba statului. Dintre reprezentanţii românilor ucraineni mai mulţi au menţionat în presă, din punctul de vedere al sprijinului politic şi material, drept exemplu pozitiv guvernul ungar care tratează cu prioritate situaţia maghiarilor din Transcarpatia. Însă tot ei au criticat Bucureştiul. În opinia lor, România i-a uitat cu desăvârşire. Datorită numărului tot mai mare al relatărilor din presă, guvernul român s-a văzut nevoit să se ocupe de problemă. Potrivit situaţiei din acest moment, cele două ministere de externe vor demara negocieri în problema încălcării drepturilor românilor din Ucraina, iar deocamdată subiectul nu se mai află pe ordine de zi politică.
La puţin timp de la împlinirea unui an de la izbucnirea războiului ruso-ucrainean, relaţiile româno-ucrainene s-au acutizat din nou după ce Ministerul Infrastructurii din Kiev a comunicat că pentru prima oară din istoria Ucrainei independente adâncimea de navigare a canalului Bâstroe a crescut de la 3,9 m la 6,5m, iar navigarea între Marea Neagră şi Dunăre va deveni mai eficientă. În urma adâncimii mai mari canalul poate fi folosit şi de nave maritime. Canalul Bâstroe este folosit drept intrare în portul Reni, a cărui importanţă a crescut în urma izbucnirii războiului. În opinia Bucureştiului, dragarea părţii ucrainene poate periclita fauna şi biodiversitatea Deltei Dunării, aflată în proporţie de 80% pe teritoriul României, în plus pasul făcut de Kiev contravine prevederilor din numeroase contracte de protecţie a mediului. Guvernul român a fost forţat să se implice şi a cerut socoteală Kievului pentru tot ce s-a întâmplat, de asemenea a semnalat şi Comisiei Europene încălcarea de către ucraineni a contractelor internaţionale de protecţie a mediului.
Citeşte şi: Letonia reintroduce serviciul militar obligatoriu începând de anul viitor
În acelaşi timp, în România există şi actori politici care susţin pe faţă Rusia. Unul dintre aceştia este senatorul care a candidat pe lista AUR, Diana Şoşoacă, din partidul S.O.S.România, pe care l-a infiinţat, cunoscută după excesele sale isterice pe marginea diferitelor subiecte. Aceasta a înaintat Parlamentului de la Bucureşti o iniţiativă legislativă privind anexarea teritoriilor ucrainene care aparţinuseră întrecut României. Senatorul care a părăsit AUR, dar şi preşedintele acestuia, George Simion, pot avea un background în serviciile secrete, dar acesta din urmă nu are voie nici în prezent să intre pe teritoriul Republicii Moldova. Potrivit unui recent sondaj, majoritatea românilor nu susţine ideea ca România să ajute Ucraina cu arme şi muniţii, în schimb este de acord cu ajutorarea refugiaţilor. Un sondaj realizat anterior de Eurobarometru, dintre toţi europenii, românii se împotrivesc cel mai mult acordării de ajutor Ucrainei din partea UE. În paralel cu tradiţionala atitudine anti-rusă din România, la rândul ei şi Ucraina începe să constituie un cartof fierbinte pentru coaliţia de guvernare. Referitor la perioada campaniei electorale de durată înaintea celor patru alegeri posibile de anul viitor, cele două partide mari aflate la putere trebuie să navigheze între atitudinea faţă de măsurile Kievului care dăunează intereselor românești şi sprijinul acordat Ucrainei din cauza agresiunii ruse.
