Un spray nazal dezvoltat de cercetătorii italieni a avut rezultate promițătoare în ceea ce privește stoparea deteriorării creierului la șoareci. Animalele au fost expuse riscului unei afecțiuni similare bolii Alzheimer, potrivit Science Alert.
Fiziologul Francesca Natale de la Universitatea Catolică din Milano și colegii săi au descoperit un exces al unei enzime-cheie în creierul post-mortem al pacienților cu Alzheimer, numită S-acetiltransferază, potrivit stiripesurse.
Citește și: Denumirea „Bluetooth” își are originile într-un personaj istoric de acum 1.000 de ani
Cercetările anterioare au arătat că rezistența la insulină poate influența cantitatea acestor enzime S-acetiltransferază din creier. Enzima atașează în mod obișnuit moleculele de acid gras la aglomerările de proteine beta-amiloide și tau, deși la persoanele cu deteriorare cerebrală dependentă de rezistența la insulină (BIR) procesul poate scăpa de sub control.
„În acest nou studiu, am arătat că, în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer, modificările moleculare care seamănă cu un scenariu de rezistență cerebrală la insulină determină o creștere a nivelului enzimei S-acetiltransferază”, spune Salvatore Fusco, neurocercetător, explicând modul în care aceste enzime continuă apoi să modifice funcția cognitivă și acumulările anormale de aglomerări proteice.
Cantitățile acestor proteine naturale cresc în creierul bolnavilor de Alzheimer pe măsură ce boala progresează.
Natale și echipa sa au dezactivat funcția enzimei S-aciltransferază la șoarecii modificați genetic pentru a suferi de o versiune a bolii Alzheimer.
Citește și: Rezervele de aur ale Rusiei au ajuns la cel mai ridicat nivel din istoria sa. Cât valorează
Rezultatele au arătat că imptomele bolii s-au redus, atât când enzima a fost dezactivată genetic, cât și când fost contracarată cu un agent administrat printr-un spray nazal. De asemenea, fiecare tratament pare să încetinească neurodegenerarea și să prelungească durata de viață a rozătoarelor.
Agentul activ din spray-ul nazal, 2-bromopalmitatul, prezintă un risc ridicat de a interfera cu o serie de procese, ceea ce îl face încă nesigur pentru testarea la om. Totuși, echipa speră că ar putea fi identificată o alternativă, acum că are o țintă specifică.
